Am de gând să vă prezint episoade, în imagini, ale parcării unde, de bine, de rău, îmi parchez mașina. Nu știu cum să vă spun, dar m-am îndrăgostit nebunește de parcarea aceasta, de aceea îi și spun „a mea”. Pare o ibovnică; este o impietate, știu, căci din punct de vedere administrativ teritorial, nu are cum să fie vreodată „a mea”. Asta pentru că este spațiu public, aparține de drept Primăriei Continuă să citești →

          Țin să îmi cer scuze de la început pentru „virulența” și lucrurile „monstruoase” pe care urmează să le spun. Îmi cer scuze pentru acest lucru doar acelor prieteni și foști profesori de-ai mei care mi-au spus de multe ori că sunt prea înverșunat, prea pesimist în analizele și discursurile mele, prea cioranian. Îmi cer scuze și față de mine că, încă o dată, nu mă pot ține de promisiune și nu pot să mă abțin din a iscodi negreala și a scobi tot timpul pentru a o Continuă să citești →

În Statele Unite, cineva întreabă pe altcineva: „Cât ai IQ-ul?” I se răspunde: „Este peste 130, sunt considerat super-inteligent.” „Dacă ești atât de inteligent, atunci de ce nu ești bogat?” Aceasta este mentalitatea – depravată și pervertită, pentru unii, corectă, pentru alții – a americanului din ziua de astăzi. Probabil că este aplicabilă și altor națiuni din alte zone geografice. Cu siguranță nu și în România. Termenul de „bogat” este clar sinonim cu acela de politician, în primul rând, și cu acela de infractor, în al doilea rând. Poți deveni bogat în Continuă să citești →

Am început de miercuri, 21 ianuarie 2015, să organizez întâlniri de dezbatere publică pe diferite teme. Sper să le pot organiza lunar, iar dacă studenții se vor implica mai mult, să aibă și frecvență mai mare aceste mese rotunde. Întâlnirea din ziua respectivă a avut ca punct de pornire evenimentele de la Paris și din Nigeria. Este adevărat că scopul acestei întâlniri a fost acela de a teoretiza puțin, sau, folosind alți termeni, să luăm puțină distanță de fapte și să le interpretăm. Nu ne-a interesat în primul rând să refacem un fir istoric. Probabil că un Continuă să citești →

            Cu foarte mare greutate m-am decis să mai deschid acest subiect. Mai ales că de fiecare dată când se deschide această cutie a Pandorei, imediat se inflamează spiritele și nu pot defel să poarte un dialog pur rațional. Totul se bazează pe impresii, pasiuni puternice, părtiniri iraționale.

            Acest subiect părea închis pentru totdeauna din nou și odată cu venirea unei echipe puternice la Târgoviște, cu ocazia rememorării Continuă să citești →

Pompiliu ALEXANDRU este doctor în filosofie, lector universitar şi absolvent de Carabella

Dacă doriți să realizați un studiu sociologic serios, având la îndemână un eșantion perfect pentru a măsura „starea mental-civilizatorie a națiunii” nu trebuie să faceți nimic altceva decât să călătoriți cu noua „Rată” București-Bruxelles, aller-retour. Într-un avion încap exact acele exemplare ale României care creează o imagine sănătoasă oriunde merg – și acest lucru se întâmplă în proporțiile exacte. Avem de la muzicanți de toate genurile (maneliști dar și cvartete de coarde), scriitori, bucătari, turiști, prostituate, hoți mai mici Continuă să citești →

Realitatea cotidiană a devenit exact cum a „prezis-o” marele profet Eugen Ionescu. Nu știu dacă efectiv el o vedea pur și simplu așa sau proiecta acel absurd cu tușe groase de stupizenie omenească într-un viitor posibil, real sau imaginar. Înclin să cred că era doar un mare vizionar, alături de Kafka și de Orwell – vedea doar adânc în viitor. Nu credeam să asist cu atâta putere la un absurd ieșit în stradă, ieșit din teatru și din cărți. În mod continuu, de dimineața până seara. Nu mai trăim într-un real, ci trăim într-un suprareal. De aceea e plin de Continuă să citești →

Așa cum materia are o antimaterie, plusul un minus, binele un rău, frumosul un urât, calmul o agitație, centrul o periferie, tot astfel stau lucrurile și cu valorile politice. Ceea ce le distinge pe acestea de alte valori și de alte antitetice din lumea aceasta ar fi perversiunea lor. Adică se pervertesc unele într-altele. Mai exact, se confundă mult prea des unele cu altele. Adică libertatea cu sclavia, egalitatea cu inegalitatea, fraternitatea cu înstrăinarea și xenofobia. Gravitatea crește și mai mult în momentul în care opusele acestea ne sunt servite Continuă să citești →

de Pompiliu ALEXANDRU

Am asistat zilele trecute la inaugurarea Institutului de Cercetări al Universității Valahia. Este un loc extraordinar! Poate cel mai interesant proiect pe care l-a avut orașul acesta în ultimii douăzeci de ani. Chiar dacă acum încă se mai achiziționează aparatură și încă se mai fac angajări de cercetători, dacă lucrurile merg bine și nu se reușește în dulcele stil românesc să începem ceva bine și să îl facem Continuă să citești →