Mintea umană poate gândi termeni opuşi, elemente opuse, şi le poate conceptualiza şi materializa. Dar există în realitate opoziţie totală, absolută, alta decât aceea din punctul de vedere logic? Cu toţii ştim despre opoziţia între bine și rău, şi cu toţii putem gândi conceptul de bine absolut, cât şi pe cel de rău absolut. Cu toţii putem privi ce se petrece în lume corespunzând celor două categorii: bine-rău. Continuă să citești
În principal, muzica lor este vocală, acompaniată de elemente de percuție nu foarte dezvoltate și de fluiere construite ad-hoc din plante pe care ei le cunosc foarte bine, liane, frunze… Atunci când muzica nu este interpretată în mișcare, ea devine repetitivă, obsesivă, acompaniind trecerea în transă, într-o nouă dimensiune care nu aparține lumii vizibile, lumii materiale. Această muzică nu trebuie să tulbure armonia pădurii, ea este ca o ploaie tropicală, ca o terapie a sufletului. Corpurile devin și ele instrumente prin loviri Continuă să citești
Există în sufletele noastre o înclinaţie către fericire. Ne dorim fericirea, vrem să ajungem la ea, potrivit ideii pe care o avem fiecare despre fericire. Unii consideră că fericirea este un scop, alţii consideră că este împlinirea dorinţelor, sau alţii că ea este o stare de linişte şi împăcare. Unii consideră că fericirea este strâns legată de ideea de a face binele. Alţii cred că situaţiile cu care ne întâlnim în lume sunt deseori contrare cu fericirea pe care ne-o dorim. Sau alţii consideră că fericirea este o trăire independentă de lumea în care trăim. Sensul ei e Continuă să citești
Apoi au venit iar zilele gri, reci și scurte, trezite cu greu la viață de nopți înghețate sub un cer arămiu. Blocurile fantomă dansau cu umbre amorțite de teamă și așteptare, copaci dezgoliți le însoțeau în tăceri profunde, braț la braț, spre lumina timidă a dimineților. Tramvaie goale mergeau pe șine, greoaie de atâta întuneric. Oameni încruntați se grăbeau spre casele lor, nemaivăzând nimic în jur. Iar apusul, apusul se ascundea uneori sub ceruri joase și clădiri înalte, biciuit de aerul înghețat. Continuă să citești
Artaud nu s-a împlinit prin desen şi nu credem că a depăşit stadiul unui om talentat, care pur şi simplu se exprimă „plastic” pentru că nu putea altfel. Desenul mecanic, adesea întâmplător, „găseşte” singur ideea reprezentării care va umple hârtia albă. Materialul în sine îl inspiră, îi asigură acea magie la care visa tot timpul. Din această perspectivă desenele lui pot să fie o „scriitură” automată. Atunci când nu e vorba de un portret în care Artaud urmărind privirea Continuă să citești
Contemplarea vieţii, a activităţilor cotidiene şi meditaţia ce îndrumă spiritul uman spre liniştea protectoare şi dorul de origini constituie elementul creator al scriitorului nipon cu destin trist. Yasunari Kawabata este un scriitor romantic, naturalist, cu accente panoramiste apolinice, cu o filosofie existenţială primară care se lasă totuşi ispitit de înfrângerea vieţii şi la care renunţă tragic fără precedent. Continuă să citești
În viaţă, avem diverse situaţii special, cu care ne întâlnim. În oricare dintre ele, există şi o parte personală, care mă priveşte pe mine şi atât, cu ceea ce cred eu despre diverse lucruri, cât şi una relaţională, în care sunt incluse şi atitudinile celorlalţi faţă de comportamentul nostru, cât şi standardele în care, în mod tacit, ar trebui să ne încadrăm. În legătură cu aceste standarde, este de precizat că fiecare individ este diferit, fiecare grup de oameni este diferit. Cât de mult ar Continuă să citești
Cândva am primit un dar, dintre cele pe care, cei ce mă iubesc, mi le fac deseori: o icoană a Maicii Domnului. Era o reprezentare a celei de la Mănăstirea Dervent. Darul m-a bucurat, însă un gând al meu a fost că reproducerea nu era prea reușită, ca realizare artistică. Un gând de om mărginit, mi-am spus apoi. Sunt doi sau chiar trei ani de când mă rog privind spre acea icoană și, uneori, rostesc cuvinte de căință pentru gândul meu trecut. Născătoarea de Dumnezeu mă privește pe mine, cea Continuă să citești
Dansăm în ploaie. Fugim. Agitație mare. Ne retragem ușor către spații călduroase. Ne ferim. Mișcăm calm buzele uscate de vânt. Frigul pătrunde între haine. Un cer gri curge lent în fața ochilor noștri. Tresărim repede la orice lucru colorat ce ne apare în față, la orice frunză roșiatică ce se zbate zadarnic pe trotuarul rece. Se așterne de iarnă. Se așterne timp. Și curg sunete răgușite prin timpanele noastre. Continuă să citești
Atunci când decidem să facem ceva, sau promitem cuiva un lucru, se presupune că acele condiții inițiale vor rămâne neschimbate pe tot parcursul timpului? Această presupunere se pare că este făcută implicit. Dar ce se întâmplă atunci când condițiile de la început nu mai sunt aceleași? Spre exemplu, eu promit prietenei mele că îmi voi cumpăra geanta făcută de ea, care astăzi costă 100 de ron. Dar ce se întâmplă dacă peste o lună prețurile cresc? Eu am Continuă să citești