M-a urmărit constant, pe parcursul ultimilor doi ani şi jumătate, senzaţia că sunt străin în ţara mea. România mea, cea pe care am învăţat să o iubesc din multe cărţi şi de la câţiva oameni, nu mai avea nimic în comun cu România în care trăiam. Impresia că alunec printr-o lume ale cărei mecanisme nu le înţelegeam devenea tot mai pregnantă pe zi ce trece. Şi da, pe măsură ce se apropiau alegerile prezidenţiale, tot mai des îmi revenea în minte avertismentul înscris de Dante pe Continuă să citești →