Două întrebări…
1.Fără rost?
Astăzi mă gândesc, deși cam fără rost, să le reamintesc dregătorilor vremelnici ai țării mele câteva sfaturi din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Să le reamintesc? Continuă să citești
Arhive etichete: Ionuţ Cristache
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 11)
BĂTRÂNA DOAMNĂ ȘI AUROLACUL
Episodul 11 (ultimul)
Bumbi a înțeles că se va întâmpla ceva. Goanga era tăcută, abia scotea o vorbă sau două și părea preocupată de fiecare mică întâmplare. Prin experiențele lui din ultimii douăzeci de ani, Bumbi tânjea după ostilitate și după dispreț, oricât ar părea de curios. Au apărut valuri întregi în viața lui, cu un singur scop, pentru a se lăsa purtat de ele. Tremura ca și când ar fi avut febră, dar era mulțumit că nu-l vedea nimeni. Îl durea capul și avea gura uscată, chema la el fantome cunoscute.
–Trebuie să-ți spun ceva, a zis Goanga, la începutul lui februarie.
–Spune, a răspuns Bumbi, morocănos.
–Eu o să plec în Anglia, la fratele meu… Ăla de la emisiune, știi tu…
–Drum bun, i-a răspuns, apoi s-a întors pe partea cealaltă, cu fața spre zidul pivniței. Continuă să citești
Ionuț CRISTACHE – Argument
Falsa iertare
Isus, atunci când îi invită pe discipolii lui să se roage: iartă-ne păcatele, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator… Și mai apoi: nu te grăbi să te mânii în spiritul tău, căci mânia se odihnește în sânul celui fără minte… Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 10)
Doamna nu se uita, de obicei, la emisiunile siropoase, lacrimogene, dar în seara de sfârșit de ianuarie, în care auzea vântul zdrențuind totul afară, și-a tras fotoliul mai aproape, și-a acoperit picioarele cu pătura pufoasă, și-a adus și un ceai fierbinte din bucătărie și a așteptat să treacă genericul bubuitor și strident. Întâlniri de gradul zero, așa se numea emisiunea pe care nu o mai văzuse niciodată până atunci.
–Doamnelor și domnilor, avem astăzi o ediție de excepție a emisiunii noastre, prima din noul an, în care ne propunem să intrăm în sufletele dumneavoastră, zicea o domnișoară împăiată cu zorzoane colorate, împingându-și picioarele lungi, dezgolite printre aripile lungi ale unei rochii cu sclipici. Continuă să citești
Ionuț CRISTACHE – Argument
Fratele IOSIF
Mi-a fost elev… Un adolescent îngândurat, trist, prea matur pentru vârsta lui și mereu preocupat de lucrurile mărunte, acelea peste care noi trecem, de regulă, mult prea ușor… Ai grijă pe unde mergi, spuneau privirile lui lipite doar de pereții cojiți din jur, drumul e fragil și se înfundă într-o stâncă roasă de vânt. Aveam senzația, în apropierea lui că niște degete imense străpungeau un perete de granit răscopt. Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 9)
Doamna nu se uita, de obicei, la emisiunile siropoase, lacrimogene, dar în seara de sfârșit de ianuarie, în care auzea vântul zdrențuind totul afară, și-a tras fotoliul mai aproape, și-a acoperit picioarele cu pătura pufoasă, și-a adus și un ceai fierbinte din bucătărie și a așteptat să treacă genericul bubuitor și strident. Întâlniri de gradul zero, așa se numea emisiunea pe care nu o mai văzuse niciodată până atunci.
Continuă să citești
Ionuț CRISTACHE – Argument
Ciori și maidanezi
Spre seară, cerul plumburiu al orașului meu e întunecat brusc de stolurile uriașe. Zgomotul pe care-l fac este asemănător celui din campaniile electorale, iese amestecat din mii de difuzoare dezacordate. Sunt personaje importante, așa că vreau să vă trimit câteva gânduri despre ciori! Păsările, despre ele vorbim, ca să nu apară vreo confuzie! Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 8)
Goanga a plecat la jumătatea lui februarie, iar Bumbi a trecut mai rar prin beci, a rămas multă vreme închis în hogeacul din canal, pungile cu aurolac s-au adunat cu zecile în jurul lui și a început să dispară și o parte din autoritatea mai veche. Triunghiuri alungite de umbră au răsărit și au tremurat prin umezeala jilavă a canalului.
Istoria a început să se schimbe din prima dimineață de decembrie, în jurul pieței era agitație, din zonă plecau militari și mașini la defilarea din apropiere, huruiau blindatele, urlau alarmele, țipau oamenii de ordine. Aurolacii cei mici au ieșit din adăposturi, le curgeau mucii din nasurile înroșite, au rămas cu gurile căscate, nu mai văzuseră atâta lume și nici atâtea mașini, cai, motociclete… Continuă să citești
Ionuț CRISTACHE – Argument
Despre prostănac
Nu, nu este cel la care vă gândiți, exemplarul arătat cu degetul de părintele democrației noastre postdecembriste. Deși ar putea să fie… Apare peste tot, e invitat la dezbateri diferite, se pricepe la toate, de la religie la creșterea oilor, de la folosirea fondurilor europene la problemele grave ale Academiei Române, de la principiile logicii la folosirea toaletelor ecologice. Poartă nume diferite, de la grevista foamei la mama oriflamelor, de la luceafărul huilei terminate la ciuvicimea sa. Îl recunoști într-o clipă, i se umflă gușa groasă, are ochii căscați peste patria-mamă, mâinile i se lipesc de paharul din față, plin cu lichidul călâi și dulceag. Și nu-i place să fie întrerupt, el (prostănacul) tocmai avea ceva foarte important să ne spună, își pierde coerența și consistența argumentelor, toată strădania sa intelectuală este subminată, e lovit în demnitatea și mândria sa de analist. Ce să zic, o pocitanie cu ifose… Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 7)
Mâini lungi și palide i-au smuls cartea pe care o ținea în față, a pierdut șirul cuvintelor, dar n-a avut nicio reacție. Vedea, pe geam, cerul albastru, fără nori și își închipuia lumea nouă, în care trăia de peste doi ani, învârtindu-se ca un carusel uriaș. Lizette n-a putut să adoarmă decât spre dimineață, nici bărbatul ei nu prea a avut somn, s-a fâțâit prin pat și a coborât de mai multe ori jos, în bucătărie. Continuă să citești