Noapte
Ninge…
Steluțe pufoase plutesc
În miezul înfrigurat
Al nopții. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Alexandra NĂSTASE – Timpul trece
Ce aș putea să scriu? Aș putea să scriu despre viață. Ce e viața? Ne naștem, trăim și apoi ce? Nu mai existăm? Mergem altundeva? Unde mergem? Ce se întâmplă? Altă planetă, altă dimensiune, alt univers; cum ajungem acolo, cum e viața acolo și mai important, pot să mă uit la telenovele coreene acolo? Atâtea incertitudini și răspunsuri ba. De ce nu există răspunsuri? Cine se presupune că are răspunsurile și de ce nu le dă? De ce ne comportăm toți ca și cum întrebările nu există? Anii trec prin fața noastră și nu știm cum și de ce. Nu facem nimic ca să încetinim timpul. Continuă să citești
Roxana CLOPOTARU – Poveste cu vise, daruri și prieteni…
A fost odată o fetiţă frumoasă, deşteaptă, dar ce păcat că nu avea pe nimeni alături de ea. Trăia singură într-o căsuţă veche, la marginea unei păduri. Pe lângă casa ei stătea mereu un câine, tot al nimănui. Destinele lor parcă erau gemene… Continuă să citești
Alexandra NEAGU – Un poem
Mesaj pentru tine
Acoperă-mi inima firavă şi uscată de vânt,
Acoper-o cu grija unui simplu cuvânt,
Lasă-ţi mâinile într-ale mele;
Acum să plecăm spre nicăieri,
Dulce plăcere! Continuă să citești
Roxana CLOPOTARU – Urme de umbre
Oraşul e mai gol fără acei paşi grei şi zgomotoşi… Acei bocanci plini de noroi care merg în fiecare dimineaţă într-o singură direcţie… El încă e copil, are tălpile curate, Dar mama, tata… bocancii lor s-au cam îngreunat… Au avut şi ei bucurii, dar demult… Acum au rămas doar poveşti de spus la flacăra candelei… Dar totuşi, e el, e copilul… Inima lui nu e ca perechea de bocanci care îşi curăţă noroiul când trece printr-o băltoacă cu apă de ploaie, Nu ştie încă să schimbe vitezele atunci când gândul accelerează prea puternic… Şi merge singur la şcoală, pentru că mama şi tata muncesc… Continuă să citești
Alexandra Mihaela IONICĂ – „Viaţă fără limite”, de Nick Vujicic
„Indiferent de problemele cu care te confrunţi, tu eşti binecuvântat cu capacitatea de a găsi o cale pentru a birui dificultăţile.” Acesta este un prim citat pe care îl folosesc ca reper de când am terminat această carte motivaţională. Nick este un bărbat, dar nu ca oricare altul. S-a născut fără membrele superioare şi inferioare, dar acest lucru nu l-a împiedicat să arate lumii întregi că viaţa poate fi trăită şi altfel. Atitudinea pe care o descrie este una ce îţi inspiră curaj să treci peste obstacolele vieţii: „Speranţa este un catalizator. Ea poate dărâma obstacole. Când continui să lupţi, refuzând să te dai bătut, începi să iei avânt. Speranţa creează posibilităţi pe care nu le-ai fi anticipat vreodată”. Continuă să citești
Andrei Lucian PĂUN – Despre filme și finanțe
Când vine vorba despre filme, concepția generală le percepe îndeosebi spiritul boem intrinsec. Acesta stă în munca actorilor, a scenariștilor și a regizorilor. Aceste trei entități alcătuiesc, de regulă, „nucleul nonconformismului”, fiindcă restul este doar o afacere. În spatele filmelor stau mari studiouri și distribuitori de film, filiale ale unor mari corporații mass-media, care sustrag divertismentul convențional din ecuație și-l preschimbă în propria lor distracție: profitul. Continuă să citești
Daria Grațiela ORBOIU – Cum să-ți dai seama că faci parte dintr-o relație toxică?
Pentru cunoscători este foarte ușor să-și dea seama că fac parte dintr-o relație toxică, însă pentru un om obișnuit, care nu are nicio idee despre ce înseamnă toxicitatea într-o relație, este ca și cum ai încerca să-ți dai seama câte fire de iarbă sunt pe o pajiște. Din punctul meu de vedere, este foarte ușor în momentul în care ai auzit măcar o persoană vorbind despre așa ceva, dar este foarte dificil să fii capabil să spui STOP. Eu consider că este vorba chiar de toxicitatea atașamentului. Atașamentul înseamnă nevoie. Este acea dependență de persoana de lângă tine, atunci când în lipsa acestui om te simți gol. Este atunci când nu te mai consideri atât de bun, dar și când vrei să-ți fie mereu aproape. Când tu crezi că acel om este motivul existenței tale, exact în acea clipă ar trebui să te consideri total vinovat de propria greșeală. Continuă să citești
Gabriel GUȚOIU – Un poem…
„Moartea trăiește simultan cu viața,ca două ape ce curg una lânga alta si care cateodată se intersectează.” (Ben Okri – In Arcadia)
Unde oare?
Oare atunci când murim ne moare și sufletul? Continuă să citești
Simona SARU – România în anul 2050
Cred că sunt foarte puțini cei care nu se gândesc deloc la viitorul lor. Planuri, temeri, speranțe… Cum va fi viața noastră peste câțiva ani sau mai departe? Acum 2-3 ani, dacă cineva mi-ar fi „arătat” viața mea în această perioadă poate n-aș fi crezut, ca să nu mai vorbesc de acum 10 ani… Continuă să citești