Un  nou roman –  NĂLUCA ( fragmente – 2 )

Din duminica aceea de pomină, care s-ar cuveni poate inscripţionată cu roşu în analele familiei mele, mama a devenit amanta şi umbra lui Şilaiev. S-a înscris în partid şi a petrecut zile şi nopţi întregi în şedinţe interminabile. S-a înscris şi în Uniunea Democrată a Femeilor din România şi, împreună cu alte proaspăt fanatizate, a împletit ciorapi de lână pentru comuniştii din Grecia, care purtau un război civil sângeros împotriva imperialismului mondial. L-a însoţit pe Şilaiev pretutindeni unde acesta făcea o neobosită muncă de agitaţie: prin halele reci şi posomorâte ale uzinelor din oraş, pe şantierele blocurilor ce urmau să se înalţe pe câmpul din apropierea fabricii de tractoare, prin amfiteatrele studenţeşti şi prin satele din vecinătate, unde nu se bucurau totdeauna de o primire foarte prietenoasă. După câteva săptămâni de amor îndrăcit, mama era complet şilaievizată şi aşa va rămâne încă mulţi ani şi după ce rusnacul cel cârn avea să dispară pe neaşteptate, luat şi el pe sus de vânturile istoriei. Continuă să citești →

La începutul liceului Ada a dat examen la secţia de teatru a şcolii populare de artă.

În dimineaţa aceasta n-ar fi de mirare să o găsim aşadar, ca de obicei, în faţa oglinzii, probându-şi o superbă rochie albă de mătase, făcută cu mâna ei, în care are de gând să se prezinte în faţa comisiei de examen. Rochia e lungă, dreaptă, simplă, cu un mic decolteu şi îi vine perfect. Cerceii, brăţările şi colierul pe care îl poartă la gât sunt făcute din mărgele mărunte, de un albastru discret, căci în ţinuta Adei nu e niciodată ceva ţipător sau ostentativ. Părul îi atârnă pe spate, în picioare are nişte pantofi albi, e fardată foarte uşor la ochi, buzele ei roşii şi senzuale nu au nevoie de ruj. Tânăra femeie se priveşte în oglindă cu satisfacţie şi îşi trimite un zâmbet, pe care Ada cea oglindită se grăbeşte să i-l restituie Adei de carne, parcă în virtutea unei complicităţi, asigurând-o că este frumoasă. Iar astăzi trebuie să fie mai frumoasă ca niciodată. Începe să recite poezia pe care o pregătise pentru examen, încercând să-şi controleze cât mai atent gesturile, privirea şi  mimica, iar corpul ei, căruia lecţiile de balet îi sporiseră capacitatea de a exprima, prin jocul subtil al muşchilor săi înzestraţi cu o neobişnuită plasticitate, mişcările sufletului, răspunde cu promptitudine la fiecare comandă. Continuă să citești →

AM FOST UN COPIL REUȘIT?  ( 25 )

Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt… Continuă să citești →