Arhive etichete: Octavian Soviany

Octavian SOVIANY – insula fericiților (6)

 

Octavian_Soviany W(Intră Alcinou.)
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus! Iar vă certaţi?
EURIAL: Pacostea de Arete l-a insultat pe marele ceasornicar al palatului.
ALCINOU: Arete să nu se amestece în chestiunile de ceasornicărie. De mult vroiam să-i spun că-s cam nemulţumit de educaţia prinţesei. (Pauză.) Un moment! (Striveşte cu papucul un gândac pe perete.) Continuă să citești

Octavian SOVIANY – insula fericiților (5)

 

Octavian_Soviany WPRIMUL ACTOR: S-a hotărât până la urmă cine va recita oda către Artemis? Eu unul socotesc că Eliatreu n-are destulă experienţă.
AL DOILEA: Îl auzi, Eurial? Vrea să tragă iar spuza pe turta lui. (Înghite un gălbenuş, apoi, adresându-se primului actor.) Vrei şi tu un gălbenuş, nesuferitule?
EURIAL: Ca să nu vă mai ciorovăiţi, oda o va declama Naubolid. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – insula fericiților (4)

 

Octavian_Soviany WActul II
O sală în palatul lui Alcinou. Ulise meştereşte la pianina mecanică a reginei.
ULISE (Lucrează bombănind.): Pe barba lui Poseidon, hodorogită maşinărie! Ia să vedem, la ce-or fi servind rotiţele astea? (Scotoceşte în interiorul pianinei. Se aud câteva hârâituri, pe urmă câteva acorduri.) Aşa, cred că te-am dibuit, blestemato!
(Intră Demodoc, aedul lui Alcinou.) Continuă să citești

Octavian SOVIANY – insula fericiților (3)

 

Octavian_Soviany WNAUSICAA: Cu cine vorbeai, marinarule?
ULISE: Cu nimeni, prinţesei i s-a părut.
NAUSICAA: Uite, ţi-am adus mantia.
ULISE: Mulţumesc. (Se aşază pe o piatră, ceva mai depărtişor de prinţesă.)
NAUSICAA: Nu s-ar spune că eşti din cale afară de prietenos.
ULISE: Nu.
NAUSICAA: Eu am alergat într-un suflet să-ţi aduc mantia. Nu te uiţi la ea? Continuă să citești

Octavian SOVIANY – O mărturisire

 

Octavian_Soviany WL-am descoperit destul de timpuriu pe Baudelaire, pe la cincisprezece ani, după ce trecusem prin infernurile bacoviene și citisem că autorul Plumbului transpune în cheia urâtului românesc algoritmii orgolioaselor spleenuri baudelairiene. Am făcut rost de o ediție (incompletă) din Florile răului în traducerea exemplară lui Al. Philippide și așa a început conviețuirea mea cu Baudelaire. A fost o conviețuire nespus de lungă și nespus de fertilă, pe al cărei parcurs am Continuă să citești