Am de gând să vă prezint episoade, în imagini, ale parcării unde, de bine, de rău, îmi parchez mașina. Nu știu cum să vă spun, dar m-am îndrăgostit nebunește de parcarea aceasta, de aceea îi și spun „a mea”. Pare o ibovnică; este o impietate, știu, căci din punct de vedere administrativ teritorial, nu are cum să fie vreodată „a mea”. Asta pentru că este spațiu public, aparține de drept Primăriei Continuă să citești
Țin să îmi cer scuze de la început pentru „virulența” și lucrurile „monstruoase” pe care urmează să le spun. Îmi cer scuze pentru acest lucru doar acelor prieteni și foști profesori de-ai mei care mi-au spus de multe ori că sunt prea înverșunat, prea pesimist în analizele și discursurile mele, prea cioranian. Îmi cer scuze și față de mine că, încă o dată, nu mă pot ține de promisiune și nu pot să mă abțin din a iscodi negreala și a scobi tot timpul pentru a o Continuă să citești
În Statele Unite, cineva întreabă pe altcineva: „Cât ai IQ-ul?” I se răspunde: „Este peste 130, sunt considerat super-inteligent.” „Dacă ești atât de inteligent, atunci de ce nu ești bogat?” Aceasta este mentalitatea – depravată și pervertită, pentru unii, corectă, pentru alții – a americanului din ziua de astăzi. Probabil că este aplicabilă și altor națiuni din alte zone geografice. Cu siguranță nu și în România. Termenul de „bogat” este clar sinonim cu acela de politician, în primul rând, și cu acela de infractor, în al doilea rând. Poți deveni bogat în Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești
Am început de miercuri, 21 ianuarie 2015, să organizez întâlniri de dezbatere publică pe diferite teme. Sper să le pot organiza lunar, iar dacă studenții se vor implica mai mult, să aibă și frecvență mai mare aceste mese rotunde. Întâlnirea din ziua respectivă a avut ca punct de pornire evenimentele de la Paris și din Nigeria. Este adevărat că scopul acestei întâlniri a fost acela de a teoretiza puțin, sau, folosind alți termeni, să luăm puțină distanță de fapte și să le interpretăm. Nu ne-a interesat în primul rând să refacem un fir istoric. Probabil că un Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești
Voilà les conséquences de la discrimination positive ! Voilà les conséquences de la révolte des français et des européens en général contre leurs propres racines ! Qu’on le veuille ou non, l’Europe est construite sur les valeurs chrétiennes, et même les athées reconnaissent cette chose. La construction génétique est chrétienne, à partir des orthodoxes, catholiques, jusqu’aux protestants de toute sorte. Qu’on vive à Bucarest, à Paris ou à Helsinki, nous partageons un même fil Continuă să citești
Cu foarte mare greutate m-am decis să mai deschid acest subiect. Mai ales că de fiecare dată când se deschide această cutie a Pandorei, imediat se inflamează spiritele și nu pot defel să poarte un dialog pur rațional. Totul se bazează pe impresii, pasiuni puternice, părtiniri iraționale.
Acest subiect părea închis pentru totdeauna din nou și odată cu venirea unei echipe puternice la Târgoviște, cu ocazia rememorării Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU este doctor în filosofie, lector universitar şi absolvent de Carabella
Dacă doriți să realizați un studiu sociologic serios, având la îndemână un eșantion perfect pentru a măsura „starea mental-civilizatorie a națiunii” nu trebuie să faceți nimic altceva decât să călătoriți cu noua „Rată” București-Bruxelles, aller-retour. Într-un avion încap exact acele exemplare ale României care creează o imagine sănătoasă oriunde merg – și acest lucru se întâmplă în proporțiile exacte. Avem de la muzicanți de toate genurile (maneliști dar și cvartete de coarde), scriitori, bucătari, turiști, prostituate, hoți mai mici Continuă să citești