Anunț cu bucurie, dacă interesează pe cineva, că am terminat de scris Basic Creangă – un volumaș de 120 de pagini despre Humuleștean. Acuma vine partea cea mai incomodă pentru mine – să caut o editură. Iată Cuvântul înainte al volumașului…
Iubite cititorule, bănuiesc că și dumneata, ca și mine, ai bine Continuă să citești
AVANTAJELE DE DUPĂ 50 ANI :
1. Cei care răpesc oameni nu mai sunt interesați de tine.
2. În caz de luare de ostateci, tu vei fi printre primii eliberați.
3. Nimeni nu se mai așteaptă de la tine ca să alergi undeva.
4. Dacă seara ești sunat după ora 21:00 ești întrebat: „Nu te-am trezit?”
5. Oamenii nu se mai întreabă dacă ești ipohondru.
6. Nu mai există nimic de învățat pe calea cea mai grea. Continuă să citești
TRADIȚIE – Lui Plumb (tatăl lui Costică, colegul meu de la V-VIII, un tip cam zurliu, dar tare simpatic și bun la suflet) i s-a dărâmat casa. Era ridicată pe o coastă de deal, pământul a alunecat și i-a dărâmat casa. Unii i-au spus să o facă mai jos, ca să nu mai aibă necazuri, dar el „nu” – a dat pământul, care se cocoșase monstruos, la o parte și a făcut-o pe același loc: „la tata și la mama me”. După vreo doi ani pământul i-a luat la vale și casa asta. Plumb voia să ridice și a treia casă pe același loc, dar cei de la primărie nu l-au mai lăsat. S-a certat Continuă să citești
Cum era ocupat până peste cap cu treburile lui poeticeşti şi filosoficeşti, Mihai Eminescu nu prea avea timp să se ţină de casă. “Să-mi angajez un fecior – şi-a zis – să ţină curat în casă, să-mi perie hainele, să-mi văcsuiască botinele, să-mi facă o cafea, un ceai, că, de mâncat, mănânc la restaurant.” Buun! Bine gândit, bine chitit, numai că servitorii cereau scump. Aşa se face că Tinca Vartic, ţiitoarea lui Ion Creangă, îi zice într-o bună zi: Continuă să citești
Una mai veche…
Acest porc are patru picioare
Iată o propoziție cât se poate de simplă: Acest porc are patru picioare. S-ar părea că nu mai are nevoie de vreo completare, de vreun comentariu. Ce să mai nuanțezi aici!? Totuși, în politica noastră nu este așa. Iată posibilele interpretări ale politicienilor.
Opozantul: Acest porc are patru picioare?
Demagogul: Acest porc are cinci picioare, domnilor! Continuă să citești
Joi seara, pe întuneric, am deschis ușa de la sufrageria-bucătărie. Afară ploua cu găleata. O vrăbiuță a venit în zbor din întunericul smoală și căta să se bage sub streașină, chiar lângă ușă, unde au vrăbiuțele locul lor. Vara clocesc și cresc pui acolo de două-trei ori. Dar săraca vrăbiuță nu nimerea crăpătura din streașină pe unde intră ele. Lumina palidă care venea din casă nu o ajuta. Atunci a intrat în casă și s-a așezat între niște cactuși și niște farfurii abia spălate. Am dat s-o prind și ea a început să zboare bezmetică prin Continuă să citești
BOȚUL… Un boț este „ursul” de mămăligă și brânză, copt pe jăratic, pe care Oșlobanu îl scapă din sân. Oșlobanu pare făcut din aceeași materie cu „ursul” inform. E un ne-format, un ignorant („nu-ți dai cătuși de puțină osteneală minței”, îi zice părintele Duhu), un „moglan” (mojic), unul din „țopârlanii sălbatici”, cum numește părintele Duhu pe colegii lui, țărănușii ajunși peste noapte la „fabrica Continuă să citești
Renunţ să mai merg spre pasarelă. Paşii mi se îndreaptă de la sine spre dreapta, peste calea ferată, unde pe vremea Împuşcatului era un punct feroviar de control grăniceresc. Atunci cînd îţi place un oraş, cînd eşti îndrăgostit lulea de acesta, după ani şi ani de plimbări prin el, paşii îţi găsesc de la sine o casă sau o stradă. Nu numai sufletul, ci şi trupul tău le recunoaşte. Continuă să citești
VIAȚA ESTE PUTERNICĂ… A pătruns şi în perimetrul cimitirului, iar cimitirul s-a supus, ajungînd să fie parte a vieţii. Pe lîngă morţi, cimitirele mai au o populaţie a lor: cerşetori, bătrîni năpăstuiţi de soartă, bolnavi, bolnavi simulanți, gîngavi, cretini de-a dreptul. Pentru aceştia nişte femei, conduse de o fată iute ca prîsnelul, pun albituri pe morminte, pe care aşează colaci, colivă, fructe, batiste ieftine. Niște ciocli nebărbieriți înmînează oamenilor colaci cu lumînare și batistă. Unul din ei își face de lucru alungând niște copii cu șuturi în Continuă să citești
Bârboră BEATRICE, țesătoare la Moldova Tricotaje. A ajuns primăriță după ce, fiind ajutoare de băgătoare de seamă pe la sindicatele întreprinderii, s-a culcat cu un șir de tovarăși de prin birouașe și birouri mai înalte (s-a aflat de la unii veleșteni, care lucrau la Moldova Tricotaje). Era cepeleagă și cu o privire cerească. Se lăsa condusă de secretarul Primăriei, care o frigea până și în Primărie. Habar nu avea de treburile acesteia. Semna actele cu doi de B mari, unduioși și gata! Ca Brigitte Bardot. Continuă să citești