de Ioan VIŞTEA
Războiul terminat alaltăieri
lui Ioan Groşan
Ultimul Război Mondial
s-a încheiat târziu de tot la Mahala.
Când să aflăm vestea cea mare,
tocmai s-a defectat radioul cu galene, Continuă să citești
de Ioan VIŞTEA
Războiul terminat alaltăieri
lui Ioan Groşan
Ultimul Război Mondial
s-a încheiat târziu de tot la Mahala.
Când să aflăm vestea cea mare,
tocmai s-a defectat radioul cu galene, Continuă să citești
de Ionuţ CRISTACHE
Episodul cincisprezece
Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața. Continuă să citești
de Octavian SOVIANY
O vreme, până pe la 5-6 ani… Îmi era interzis să ies pe stradă, pe motiv că aș învăța „prostii“ de la ceilalți copii. A fost epoca jocurilor solitare. Aceşti ani de captivitate m-au antrenat în explorarea miraculosului, pe care curtea şi casa noastră le ofereau din belşug. Sertarele bufetului erau pline de tot felul de obiecte Continuă să citești
de Radu PĂRPĂUŢĂ
Pe 30 iulie s-au împlinit 120 ani de la naşterea lui Al.O.Teodoreanu (Păstorel), principele neîncoronat al epigramei româneşti. Tot anul acesta s-au comemorat şi 50 de ani de la moartea lui Păstorel. Pentru mine Păstorel nu este un autor de raftul al doilea, cum pare că s-a convenit în istoria literară, şi nici de strada a doua, ca Continuă să citești
de Teodor BÂRSAN
„Câteva amintiri, un corp bătrân şi câteva ţigări de contrabandă”, îmi spusese omul după lunga sa mărturisire. Era noapte şi ploua. Mergeam încet căci nu mă grăbeam nicăieri. Pasagerul meu tocmai se întorcea către căminul de persoane vârstnice şi îmi povestise viaţa lui, viaţa pe mare, sticlele de rom, havanele, femeile, era nostalgic când Continuă să citești
de Ioan VIŞTEA
1.
Totul începuse într-o zi obişnuită de iarnă. Ninsese mult, fără întrerupere o săptămână întreagă şi în urma ninsorii casele şi copacii păreau îngropate sub o imensă căciulă. Apoi, un soare blând, căzut la pace cu gerul, îi luă locul făcând din ea o zi numai bună de săniuş, ca de fiecare dată când se aduna destulă zăpadă pe dealul ce mărginea Continuă să citești
de Gabriel ENACHE
Pe domnul care a murit chiar în prima seară de când sunt aici l-am dus la morga cu singurul asistent de pe secţie. M-a rugat să îl ajut pentru că ,, morga este singurul loc din spitalul ăsta de care îmi este frică!” L-am ajutat. Am mers împreună prin noapte cu o targă rablagită cu roţi până la morga, undeva prin spatele curţii. Locul nu este deloc înfricoşător. Doar liniştit. Foarte. Continuă să citești
de Mariana STATE
Teatru absurd, cu… acte al căror număr l-am pierdut…
– La o primărie comunală: primar certându-se cu viceprimar- „…ce-a făcut bă, pentru noi?”
– Pe stradă: banner cu Mickey, spulberat de vânt…
– Pe-o străduţă: afiş cu nemţi (cu case!)… Continuă să citești
Romanul Viața lui Kostas Venetis, de Octavian SOVIANY, a apărut în 2013, la Editura Polirom. În prezentarea romanului se scrie că e vorba despre „aventurile unui picaro cu identitate scindată – virtual ascet convertit la o religie a viciului. Tânărul Kostas Venetis, care ucenicește în anii copilăriei într-o mănăstire din Grecia de la Continuă să citești
de Mc. RANIN
Regretatul meu profesor de arta regiei și teatru, Mihai Dimiu, vorbea adesea pe această temă. Pe atunci nici nu bănuiam că-mi trasa o cale pe care aveam s-o bătătoresc aproape spectacol de spectacol. Continuă să citești