„Tălmăcire de Taine”, de Daniel IRIMESCU
Printre poeţii de azi pe care mulţi dintre noi îi evităm, ale căror probleme existenţiale reuşesc de multe ori să ne plictisească şi să lăsăm volumele prăfuite pe rafturi este și Daniel Irimescu. În secolul nostru, poezia în România pare-mi-se că nu a cunoscut un risorgimento, ci mai degrabă a intrat într-o nebuloasă, o stare de confuzie totală, unde poemul e mai mult un „rant”, adică defularea frustrărilor poetului. Continuă să citești
RACHETOMODELISMUL ROMÂNESC S-A NĂSCUT LA TÂRGOVIŞTE
În ţara noastră, rachetele de dimensiuni mici, încă din secolul al XV- lea, au apărut şi s-au dezvoltat sub forma artificiilor folosite la diferite serbări populare sau statale şi ca mijloace militare de semnalizare, fumigene, luminoase, de atac pe câmpul de luptă etc. După lansarea cu succes, în anul 1957, a primilor sateliţi artificiali ai Pământului în fosta URSS, în lume ca şi în ţara noastră, au apărut primele preocupări de folosire a mini rachetelor în întrecerile sportive, ca mijloc de atragere a tineretului spre noua ramură a ştiinţei şi tehnicii, de cunoaştere a spaţiului cosmic, astronautica. Continuă să citești
Constantin Virgil Bănescu (1982-2009); expresia fragilității poetice
Constantin Virgil Bănescu este unul dintre poeții care și-au făcut din poezie nu doar un mod de viață ci chiar modul în care și-a conceput-o și a trăit-o. Fiecare cuvânt al fiecărui poem scris de el arată pur și simplu frânturi din carnea poetului, din ființa sa fulgurantă, transparentă pe alocuri. Putem spune că poezia la locuit pe poet și că, pe alocuri, l-a străpuns și a izbucnit, a ieșit afară prin fantele create. Fiecare cuvânt din poezia lui Constantin Virgil Bănescu are și este marcat de sens, de sensul care impune rostirea poeziei scrisă de el, rostirea care face ca fiecare vers să vibreze odată cu, și alături de cititor. Cele mai multe sensuri ale poeziei sunt ascunse, sunt așezate între paranteze invizibile, paranteze care delimitează aici-ul și acum-ul de dincolo-ul către care (con)duce poemele sale. Continuă să citești
Din anul care este pe cale să se spargă în cioburi mai mari sau mai mici, mai tăioase sau mai rotunjite, mai colorate sau negre-fumurii am păstrat câteva bucăţele drept hrană pentru zile rele, eventual din alea cu dietă strictă; unele sunt dulci-acrişoare, altele sunt dulci-amărui, poate că sunt cam mulţi hidraţi, dar cui nu-i plac dulciurile? O.K., or mai fi fiind vreo câţiva nefericiţi care preferă fasolea mung şi lintea fiartă, dar aceştia pot pune peste “bucăţelele” mele niscaiva sos de soia sau de peşte. Continuă să citești
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…
Something Went Really Wrong
By Jordan Muncz Continuă să citești
DE AICI AM ÎNCEPUT… – Viaţa unui român la Londra nu este uşoară, aşa cum poate părea unora, e un amalgam de sentimente, de trăiri, de bucurii, de tristeţi. Dacă ai „norocul” să vii aici direct din România, vei fi – cu siguranţă – plăcut impresionat de politeţea care te înconjoară la tot pasul. Dacă îl calci pe un englez pe pantof, ai cele mai mari şanse ca tot el să îţi ceară şi scuze. Cel puţin spune un „sorry”, acolo, chit că îl gândeşte sau îl spune mecanic…În România, dacă îl calci pe vreunul pe pantof, ai toate şansele din lume să primeşti câteva cuvinte „dulci” despre familie, neamuri, rude, sau chiar să „o iei în freză”, dacă nimereşti pe cineva mai nervos. Diferenţa este de la cer la pământ, într-adevăr, de mentalitate, de educaţie, depinde de mulţi factori… Continuă să citești
Finalul de an este un moment de bilanț pentru majoritatea dintre noi, un moment de analiză asupra noastră, asupra celor cu care ne-am intersectat, asupra lucrurilor în care am reușit sau în care am eșuat, o punere în balanță a mulțumirilor și a regretelor.
Această stare de scrutare a sinelui ne poate surprinde în momentele de solitudine, de retragere din vâltoarea lumii, sau chiar în însuși miezul acestei vâltori, când frica de singurătate este prea puternică pentru a ne lăsa să ne înfruntăm pe noi înșine într-o stare de nuditate a sufletului, dar nu suficient de capabilă pentru a ne înăbuși o dorință ascunsă de a fi altundeva, de a face altceva, de a simți altceva. Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă
Continuă să citești
1. România reală
Colegii matinali, de la DigiFM, au căutat de 1 Decembrie să afle de la oameni cum e România reală. Când le-am aflat intenția am încercat să proiectez și eu un răspuns. Eu cum văd și mai ales cum simt că stau lucrurile?
Mersul trenului
Pentru un om, trenul vieţii merge adesea după cum şi-a aşezat înaintea paşilor repere solide: traverse de beton sau de lemn, şine de oţel, măcar terasament de pietriş înălţat peste linia mediană a solului. La fel este şi pentru o ţară, doar că aceasta nu se urcă într-un tren, ea merge pe reţeaua de căi ferate pe care şi-o construieşte. Continuă să citești