Mă gândeam dezamăgită că personajele de poveste vor rămâne doar o amintire pentru mulţi dintre noi şi un mister nedesluşit pentru generaţiile tinere…privind în jur, îmi dau seama cât de mult m-am înşelat. Prinţese sunt la tot pasul: în şcoli, pe străzi, în baruri şi cafenele; răsfăţate, miorlăite, preţioase, au înlocuit condurii din cleştar cu platforme vulgare şi buclele bălaie cu şuviţe stridente. Feţi-Frumoşii continuă ‚să se dea’ de viţă nobilă şi-şi etalează averea cu nonşalanţă. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Mihaela MARIN – Despre cărți, actualitate și insule pustii
Pornind de la acea leapşă cu cărţi care s-a desfăşurat pe facebook, m-am tot gândit ce aş lua eu cu mine pe o insulă pustie; nu e prima dată când fac asta, mi se pare provocator să reflectez la ce lucruri sunt atât de importante în existenţa mea încât să nu pot trăi fără ele, chit că nu prea cred să mai fie multe insule pustii în lume, pentru că la câţi suntem pe pământ ne extindem pe unde putem; nu mai spun că nu mă dau în vânt după întoarcerea la natură şi că nici n-am bani pentru o croazieră în jurul lumii în timpul căreia să naufragiez pe vreun ţărm de ocean. Oricum, e interesant că întrebarea stereotipă se referă la ce ai lua pe-o insulă pustie, nu la pe cine, dovadă că obiectele contează mai mult decât oamenii, că – la o adică – fără tacâmuri nu poţi trăi, dar fără maică-ta te obişnuieşti tu în timp, trebuie doar să ai grijă la priorităţi. Dar asta e o altă discuţie… Continuă să citești
Dana NEACȘU – America la noi acasă
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței… Continuă să citești
Cristian Gabriel GROMAN – Londra la pas…
1.MARELE FOC AL LONDREI – Astăzi se împlinesc 350 de ani de la izbucnirea Marelui Foc al Londrei (The Great Fire of London). Incendiul a izbucnit în dimineaţa zilei de 2 septembrie 1666, în brutăria lui Thomas Farriner ce era situată pe strada Pudding Lane, în apropierea râului Tamisa. 13.500 case au fost distruse, 87 biserici, printre care şi Saint Paul’s Cathedral. 70.000 de oameni au rămas fără un acoperiş deasupra capului. Incendiul a durat 5 zile, până pe data de 6 septembrie 1666 iar zilele erau întunecate precum noaptea, din cauza fumului gros ce plutea deasupra Londrei. Din fericire, în ciuda distrugerilor masive, mai puţin de 10 persoane au murit în dezastru. În zilele noastre se poate vizita locul de unde a pornit incendiul, pe Pudding Lane fiind chiar o coloană ce este ridicată în memoria acestui nefericit eveniment, ce este denumită ”The Monument”. Continuă să citești
Erica OPREA – Tindem să oferim mulțumire
Un principiu economic în relaţia vânzători-clienţi, în ţările vorbitoare de limbă engleză, susţine faptul că cei dintâi au aspiraţia să îi mulţumească pe cei din urmă („we aim to please”), un echivalent al expresiei româneşti „clientul nostru, stăpânul nostru”.
Ideea se poate extinde mult în afara sferei mercantile, pătrunzând, în diferite grade, în feluritele noastre relaţii interumane, provenind din unul dintre cele mai puternice principii psiho-sociale care stau la baza interacţiunilor noastre, şi anume schimbul. Ați putea spune că schimbul e un lucru cât se poate de firesc. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă
Ceea ce mă atrage nespus de mult la fotografie este o curiozitate-fascinaţie de genul celei expuse de Barthes; Fotografia este pentru mine terenul explorator, cutia cu jucării şi cutia Pandorei în acelaşi timp. Sunt fascinat de acest joc serios care pune în mişcare reprezentarea interioară cu care operează pictorul, cel care îşi expune în tablou realitatea psihică pe de o parte, iar pe de altă parte, mişcarea reprezentării numită „obiectivă” dată de lentila foto – cea care ne-ar prezenta realitatea „aşa cum este ea” (sic). De fapt, cu cât iscodesc mai mult fotografia, ca şi pictura, nu văd decât un joc al imaginarului şi într-un caz şi în celălalt. Şi acest joc este minunat şi în a-l inventa (ca actor principal) şi a-l consuma (ca spectator)! Continuă să citești
Bogdan CIUCLARU – Ciuclarisme
1.Ce se mai știe despre autostrada Pitești – Sibiu – Visul unei generații – Sunt dintre cei care au rămas…Și, anul acesta, mergând cu mașina dincolo de Sibiu, am avut iar iluzia că occidentul e mai aproape. Sau, și mai exact, că noi occidentului i-am putea fi muuult mai aproape. Dar procesul e dureros de lent. De exemplu, un salt de uriaș l-am face, spre occident, daca de la Pitești la Sibiu am avea autostradă. Povestea ne este tuturor cunoscută. E cererea clară a celor de la Dacia, dar și visul unei generații. Dacă am avea drumul ăsta parcă și aerul din vest ar ajunge mai ușor spre capitală. Continuă să citești
Iulian MAREȘ – Ipoteze de lucru
1. „MITUL” MOLDOVA – Văd tot felul de păreri pro sau contra declarațiilor recent făcute de istoricul – maestru al manipulării – Lucian Boia, în completarea celor inițiale ale ambasadorului James Pettit, cu privire la „mitul” că Moldova nu este România.
Îmi permit și eu două observații, din conștiința mea preocupată relativ constant de „frații” noștri de peste Prut: 1. Nici Boia, nici Pettit nu sunt chiar îndreptățiți să emită judecăți pe acest subiect. Nu au fost deportați de sovietici în Siberia, nu au luptat cu transnistrenii, nu sunt nici măcar urmași ai unor oameni trecuți în aceste calvaruri „ale istoriei”. La urma urmelor, cei în măsură să spună ce e și ce nu e Republica Moldova sunt proprii ei cetățeni. Să spună acum sau pe viitor. 2. De remarcat durata de timp la care a survenit intervenția în spațiul public a lui Boia și sensul ei, anume în susținerea declarației ambasadorului american… Cam greu cu aprobările, băieți… Of, până se aprobă rapoartele astea … P.S. Ghilimelele nu sunt puse la întâmplare. Continuă să citești
Răzvan NECȘULESCU – Cultura sportului…
1.Prietenul – Ce înseamnă prietenia? Sigur, e ceva diferit de iubire, de dragoste. Sentimente opuse. Prietenia e ceva care se obţine greu şi se pierde uneori uşor, sau greu. Prietenii sunt puţini, dar dacă îi ai, esti un om împlinit. De cele mai multe ori, mulţi se dau prieteni cu mulţi. Din interes, de faţadă… aşa consideră ei, că „PRIETEN” e cuvântul cel mai nimerit să îl folosească în diferite situaţii. Alţii, mai cumpătaţi, spun că ei nu au prieteni, ci o grămadă de cunoştinţe. Aici intervine altceva. Pasul înapoi. Să fie vârsta sau experienţa de viaţă? Continuă să citești
Daniel CRISTESCU – Cultura serviciilor de calitate sau poate doar un zâmbet?
Piața capitalistă oferă perspective legate de performanță pentru agenții economici implicați activ. Deși în multe cazuri randamentul și poziția obținută pe un anumit segment sunt puternic influențate de politica prețurilor, tind să cred că în ultimii ani, consumatorul român a început să își regândească criteriile în ceea ce privește alegerea unui produs sau a unui serviciu. Conform unui studiu realizat de către Daedalus Millward Brown, în anul 2011, în plină criză economică, consumatorul percepea o influență semnificativă a politicii de preț a companiilor, promoțiile sau pachetele de produse fiind des întâlnite în campaniile de vânzări. Continuă să citești