Să ai puterea să creezi, să construiești cu ochii minții descãtușate de orice rigoare și convenție socială, să dai substanță vie, contur, suflu unor cuvinte-ahh, niciodată simple cuvinte care să capete sub privirea ta proprie forma mult dorită, care izvorăște din însăși străfundul ființei tale și se contopește cu ea. Un vis nesperat, o magie… Continuă să citești →

În jur roiesc atâtea şi atâtea exemple încât, la un moment dat, vei simţi impetuoasa şi totala nevoie să ridici o barieră, să te refugiezi în spatele ei şi să nu mai auzi nimic… Însă vei constata, cu regret poate, faptul că acea barieră este îngrijorător de fragilă şi că fisuri puternice, zgomotoase, o străbat cu rapiditate şi pare că tehnologia şi mijloacele de difuzare în masă a informaţiilor acaparează fiecare colţ al intimităţii tale, a tuturor. Continuă să citești →

Ştiu… Știu! Orgoliul! Este adânc înrădăcinat în cele mai obscure şi profunde frânturi ale sufletului nostru şi îşi găseşte, cu o neruşinare hâdă, cele mai puternice izvoare în cele mai tăinuite colţuri ale fiinţei mele, ale fiinţei tale, noastre, încât pare iremediabil alipit modului nostru de a fi oameni. Oameni? Continuă să citești →

Închide cu putere ochii şi speră din toată inima că zorii zilei vor aluneca înapoi în depărtări ascunse şi misterioase, vor pleca şi vor lua cu ei tot ceea ce aduc, în şoapte fierbinţi şi în atingeri aurii, în valuri de lumină, în strălucirea căreia parcă se întrevede o urmă timidă de speranţă… Speranţă? Câţi dintre noi nu simt acelaşi impuls, firesc până la un punct, de a-şi afunda capul în braţele moi ale unei perne atât de familiare, de a închide înapoi ochii şi de a se Continuă să citești →

Un loc fantastic, de vis, rupt dintr-o amintire de mult uitată şi acum învăluită în stropi de melancolie dulce şi liniştită, un loc care prinde un contur din ce în ce mai viu şi mai clar pe măsură ce din ochii tăi răzbate zâmbetul unui prim şi fierbinte fior… Sau erau ochii lui? Totul în jur palpită de o stare hipnotizantă de calm şi linişte, iar fericirea molcomă şi lină cuprinde lent, dar total, cu degete lungi şi trandafirii trupul său amorţit de briza unui vânt proaspăt, de şoaptele albastre ale Continuă să citești →

Ştiai că o simplă privire schimbă totul, o privire albastră, adâncă, vie şi ameţitor de colorată, de sclipitoare, pentru că ea singură, fiind albastră, reuşeşte să-şi întindă acea rază plină de vitalitate, cu inflexiuni verzi peste griul ciudat de străin, peste dâra opacă a unor ochi reci, a căror privire nu mai este de mult nici albastră intens, ca atingerea fierbinte a unui cer de vară, nici albastră palidă, tăcută, nici măcar albastră….. Continuă să citești →

Noi nu simţim la fel, fiecare om este condus pe harta sa sufletească de propria sa inimă, de propria sa conştiinţa, de propria sa personalitate. Tu simţi la fel ca mine lumea asta mare, atât de diferită şi învăluită în cel mai dulce mister, în cele mai ascunse şoapte şi în cele mai depărtate vise? Este la fel ca şi în cazul scriitorilor, deşi îşi deschid cu sinceritate sufletul în faţa cititorilor şi îi conduc, ţinându-i strâns şi încrezător de mână, printre suişurile şi coborâşurile artistice ale unui Continuă să citești →