Arhive categorii: Gabriel ENACHE

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ…

C:\Users\Ionut\Downloads\gabriel enache.jpgOchi în ochi. Dialog….

Gabriel Enache – Marin Petre Constantin

Privirea este tot ce pot duce mai departe lăsând aceste urme, aceste urme care se văd, aceste urme care se simt, aceste urme care se aud. Acestea toate rămân odată cu mine aici și merg tot cu mine acolo. Așa vom putea avea acest dialog permanent, continuu. Voi sunteți, eu sunt, acestea sunt cele pe care le spun de fiecare dată, cu fiecare loc adunat sub fruntea mea, culcușit în gândurile mele și făcut să tresară cu mine, împreună. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Turma păstorului mut; Marius OPREA…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgDespre ascultarea celor văzute.

Marius Oprea, Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016.

Marius Oprea scrie o literatură trăită parcă în vis, o literatură croșetată din frame-uri imagistice, din bucăți de imagini care se dezvoltă una din alta, care se cresc una pe alta și care năvălesc undeva în afară, în fața celui sau celor care vor să le vadă, să le trăiască alături de autorul lor. O literatură între… câine și lup (ca să spun așa), o literatură în care dozele de viață se amestecă și se completează cu cele onirice și invers, în care textele erup, irump și exaltă și, totodată, se transformă în solilocviu elegant și plăcut parfumat, emanând siguranță, eleganță, lumină, îmbrăcate adică în haine textuale alese cu grijă și făcute să vibreze la atingerea (lectura) lor. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane… Constantin Virgil BĂNESCU, expresia fragilității poetice

C:\Users\Ionut\Downloads\gabriel enache.jpgConstantin Virgil Bănescu (1982-2009); expresia fragilității poetice

Constantin Virgil Bănescu este unul dintre poeții care și-au făcut din poezie nu doar un mod de viață ci chiar modul în care și-a conceput-o și a trăit-o. Fiecare cuvânt al fiecărui poem scris de el arată pur și simplu frânturi din carnea poetului, din ființa sa fulgurantă, transparentă pe alocuri. Putem spune că poezia la locuit pe poet și că, pe alocuri, l-a străpuns și a izbucnit, a ieșit afară prin fantele create. Fiecare cuvânt din poezia lui Constantin Virgil Bănescu are și este marcat de sens, de sensul care impune rostirea poeziei scrisă de el, rostirea care face ca fiecare vers să vibreze odată cu, și alături de cititor. Cele mai multe sensuri ale poeziei sunt ascunse, sunt așezate între paranteze invizibile, paranteze care delimitează aici-ul și acum-ul de dincolo-ul către care (con)duce poemele sale. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ…

C:\Users\Ionut\Downloads\gabriel enache.jpg1.Rostire; în memoria domnului Romulus Rusan

Așezarea corectă a cuvântului este o taină, o taină care se lasă dezvăluită greu,care își arată frumoasele rosturi în sclipiri mici, pătrunzătoare și reci. Au răceala siguranței rostirii, spunerii corecte a esenței lucrului arătat, spus, povestit. Nimic nu strică, nimic nu deranjează această așezare, această construcție care este esența fiecărei zidiri, fiecărei puneri la locul ei a stării, a stării de a nu lăsa pradă uitării și întreruperii nefirești a memoriei. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Despre granițe și erudiție în literatură

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia, Editura Humanitas, 2015 C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpg

Literatura de astăzi, literatura care se scrie acum, nu mai acordă o mare importanță granițelor, limitelor care pot face vizibilă trăirea ei. Foarte puțini scriitori contemporani se abțin de la experiment, de la metodele care, mai mult sau mai puțin, le înfundă într-un fel scriitura, (con)ducând-o în locuri de unde se iese greu, chiar foarte greu și unde apropierea de ea este îngreunată. Autorii care, totuși, aleg să scrie literatură firesc, așa cum firești sunt poveștile care îi dau viață, acești autori, devin savuroși, sunt repede degustați și apreciați de cititorii avizi și dornici de poveste și de ramificațiile ei. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane. Minodora Platcu/Gabi Mareș. Imagini în căutarea oglinzii potrivite…

Gabriel_EnacheMinodora Platcu/Gabi Mareș. Imagini în căutarea oglinzii potrivite…

Doamna Minodora Platcu are statura de idol, de călăuzitor de care nu te poți lipsi formată de mult, de când probabil a intrat în prima clasă la care a predat. Nu probabil. Sigur! Cu siguranță că, de atunci, efectul de impunere a profesorului se lăsa citit, se făcea vizibil și se transforma în acea relație indestructibilă și fără sfârșit, care se formează între elevi și profesorii dăruiți cu har. Doamna Minodora Platcu avea întotdeauna capacitatea cuprinderii, a prinderii în plasa ochilor săi cuceritori a celui asupra căruia își oprea privirea, privirea prin care transmitea de la început mesajul impunerii, al severității care formează și care convinge, care face ca ceea ce a fost spus să nu se piardă, să nu se amestece în apele tulburi ale zădărniciei, care încurcă și anulează procesul învățării, de cele mai multe ori. Acest act, al zădărniciei, a lipsit din activitatea de profesor a doamnei Minodora Platcu, și-a căutat probabil cuib și sălaș în altă parte, în alte părți. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ… Adrian Pancu. După nouă ani….

Gabriel_EnacheAdrian Pancu. După nouă ani….

Cât a trăit, Adrian Pancu a adunat obiecte și stări care făceau parte din universuri descompuse, din lumi rupte, fărâmițate. Și-a construit, și-a făcut cu ele o lume a lui, alcătuită așa, din fragmentele și din atingerile celor cărora acele obiecte le-au aparținut. Cât a trăit, Adrian Pancu s-a înconjurat de oameni pe care i-a transformat de-a lungul timpului în apropiați și prieteni. Și-a făcut cu, și alături de ei, o viață bună și plăcută, o viață mai mult sau mai puțin luminoasă, mai liniștită sau mai tumultoasă. Așa a trăit Adrian Pancu, alături și împreună cu/de obiecte urmărite de poveștile lor și alături și împreună cu/de oameni care în permanență se povesteau. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Radu Sergiu RUBA…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgAscultând amintirea, trăind literatura.

Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, București, 2014.

Radu Sergiu Ruba este un scriitor care se ascultă cu mare, cu mare atenție, este un scriitor care se aude și care nu obosește redând ceea ce, prins în/de puterea evocatoare de care dispune, nu poate rămâne nepovestit, nu poate lâncezi acoperit de uitare. Prin volumul „O vară ce nu mai apune”, suntem transportați, purtați de vraja unui ghid foarte atent și foarte implicat, într-o lume care, așa descrisă, își continuă existența firesc și alături de lumea care a continuat-o, de personajele ce au mers mai departe și au continuat povestea lor. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane… Andrei SCĂRLĂTESCU; aerul firesc al zilei de ieri

Gabriel_EnacheAndrei Scărlătescu;  aerul firesc al zilei de ieri

Andrei Scărlătescu este artistul în ale cărui lucrări poți identifica desenul și robustețea lui destul de repede și foarte firesc, urmele trecerii care lasă semne, care marchează vizibil concretețea și siguranța timpului care a fost sau a celui prezent, a timpului trecut și apoi regăsit. Fiecare lucrare semnată Andrei Scărlătescu are vigoare, are putere de seducție și impresionează, impresionează prin modul direct cu care i se adresează privitorului, prin efectul sincer al temei de a se expune și povesti. Continuă să citești →