Trupul de cuvinte…

Marin Petre Constantin, Prepeleacul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007.

Marin Petre Constantin, Târgul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2008.

Marin Petre Constantin ne arată, ne demonstrează, că nu este și că nu vrea să rămână doar un artist pe drumul desăvârșii, al adunării, al acumulării continue și definitive, ne arată că nu este și nu vrea să rămână doar un clasic în viață al picturii, un clasic în viață și viu ci, în același timp, folosindu-și uriașele însușiri și talente disponibile, reușește să fie și un cronicar și critic totodată al lumii, al vieții pe care le-a văzut și trăit. Continuă să citești →

Viața ca punct de oprire…

Petruța Șerban – Viața între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.

Poezia pe care o scrie Petruța Șerban este o poezie a stării de contemplare, este un rezultat al rămânerii și al așezării în același timp, a poetei, a așezării ei în locul, în locurile de unde poate să vadă și să își ducă drumul mai departe. Poezia din volumul Viața între paranteze drepte este acea poezie care o face pe autoarea ei să iasă din toate formele și din toate tiparele în care a fost așezată ființa ei până acum. Atâta timp cât ești (cu)prins între paranteze drepte poți încerca ruperea uneia dintre ele, poți forța evadarea în urma unui gest marcat de duritate dar nu de durere. Continuă să citești →

Est-etica fără sfârșit și fără întoarcere. Recuperarea unui mit est-etic.

Angela Furtună. Monica Lovinescu. Est-Etica. Geneze. Editura Vinea. București, 2012. Fotografii de Dinu Lazăr. Desene de Devis Grebu.

Monica Lovinescu este fără îndoială  un martor la dezvrăjirea lumii politice a secolului al XX-lea așa cum spune(scrie) Angela Furtună în cuvântul înainte al cărții pe care i-o dedică și pe care i-o construiește. Această carte ne arată încă odată că Monica Lovinescu a fost și a rămas definitiv un martor, un martor care a ocolit tăcerea și avantajele ei, a fost și a rămas un martor care a completat și a îmbogățit fără să obosească și fără să se sperie conștiințele noastre mai puțin dispuse la acest efort, la efortul arătării neîncetate a părții cea rea, cea odioasă a celor care au clădit, au condus și au girat așa zisa lume, societate a egalității, creând în fapt o lume și regimuri care nu s-au putut menține în viață și la putere decât utilizând și aducând la rang de uzual crima, crima la cele mai înalte cote ale inumanului și ale absurdului, crima și toate derivatele ei lipsite de vreun fel de discernământ sau de posibilitatea culpabilizării autorilor și giranților ei. Continuă să citești →