Arhive categorii: Gabriel ENACHE

Gabriel ENACHE – Grigore GRIGORE, poetul poeziei translucide

 

Grigore Grigore este un poet care folosește… nepermis de mult și cu multă ardoare instrumentele îmbogățitoare ale poeziei cu care a fost, spre binele său dotat și dăruit de bunele ursitori. Este un poet în același timp… imprudent și risipitor cu talentul său permanent inspirat. Imprudența se vede, se face simțită în felul cum scrie și Continuă să citești

GABRIEL ENACHE – Biografii contemporane – Virginia Mateiaș, despre poezia (în)scrisă și expusă… interior

 

Virginia MateiaşVirginia Mateiaș este poetul care își folosește poezia și tot ceea ce scrie ca înlocuitor mai mult sau mai puțin vizibil al oglinzii de fiecare zi, al oglinzii folosită uzual pentru a-și așeza la vedere persoana și tot ceea ce o compune și o descompune în același timp. Virginia Mateiaș își personalizează și expune cu putere, cu forță, imaginea vie și își ascunde cu dibăcie imaginea (fața) mai puțin cunoscută a ei, acea imagine compusă din cuvinte, din trăiri, din stări care, ascunse adânc în Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane

 

Gheorghe Alexandrov, artistul metamorfozelor invadatoare

Gabriel_EnacheGheorghe Alexandrov a fost și este un artist înșelător de la prima și până la ultima vedere. Lucrările lui dau o senzație fizică de stabilitate făcând în așa fel ca cel care ia contact cu ele să rămână înșelat definitiv de cele mai multe ori. De fapt, pictura și desenul arătate de Gheorghe Alexandrov emană, transmit senzorial și vizual sensibilitate și, în același timp accentuează ponderea nesiguranței Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane

 

Mircea Drăgănescu, poetul locuit de poezie și vecin cu himera

Mircea DrăgănescuMircea Drăgănescu este un poet care se lasă voit locuit de poezia pe care o scrie, o gândește, o trăiește. Este poetul locuit la propriu de poezia sa așa cum și poezia scrisă de el se lasă locuită (tot la propriu!) de autorul ei. Mircea Drăgănescu este și unul dintre puținii poeți care au reușit să ajungă la… concubinajul perfect, ideal, acela de a-și duce la capăt și, desigur benefic traiul împreună și alături de opera lui. Continuă să citești

GABRIEL ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ

 

ecorșeuri

Gabriel_Enachem-am zidit în mine cu pietre tăcute iar acum din ele se revarsă

foșnind sângele meu. și încet se formează albii tăcute unde tac peștii și mor.

toate acestea au coborât în mine și ochii mei îndepărtați mă privesc, mă văd

mai departe cu tot cu trupul meu ce desfăcut, curbându-se-n cuvinte

devine minuscul, ușor încăpător în micile tipare și lucitor sau transparent Continuă să citești

GABRIEL ENACHE – Biografii contemporane

 

Corneliu – Emilian Stan și urmele unei îndrăgostiri

   Corneliu - Emilian StanDomnul Corneliu – Emilian Stan mi-a făcut multe cadouri. Cele mai multe chiar atunci când ne-am întâlnit, pentru că fiecare întâlnire cu domnia sa am primit-o, mi s-a oferit și am acceptat-o chiar ca pe un cadou de preț, fiindcă domnul domnia sa este cu adevărat nou de fiecare dată și cu adevărat un dăruitor cu cei (pre)dispuși să asculte și să primească ceea ce are de oferit. Domnul Corneliu- Emilian Stan este un spectacol viu, o prezență la fel, strălucitoare și în permanentă mișcare fizic/gestuală și ideatică, însușiri ce necesită o adevărată echipă disponibilă pentru a-i asigura decorul și asistența necesare în care, cu histrionism cuceritor se manifestă. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – CUȚITUL CU tEIȘ – facerea

 

Gabriel_Enacheatunci când marea cea mai mare era mare nostrum, atunci Eroul a ieșit din apa lină de lângă mal, și-a îndepărtat apa de pe ochi lăsându-i să vadă, și-a șters apa de pe față lăsând să o vadă și a privit spre soare.

și-a scuturat părul, a fornăit mulțumit ca un cal în alergare și a făcut primii pași.

odată ajuns l-a așteptat pe cel care trebuia să vină, pe cel care trebuia să îl povestească. Continuă să citești