Arhive categorii: Gabriel ENACHE

Gabriel ENACHE – Playbook; Ionuț Cristache – Nero brac german

Literatura ca ecorșeu desăvârșit.

Ionuț Cristache. Nero brac german. Editura KOOB, 2014.

nero_brac_germanMă lipisem de o vitrină și nu puteam să-mi dezlipesc ochii… ar putea fi una dintre propozițiile care arată exact și sigur starea (în)spre care te duce, te îndrumă proza scrisă de Ionuț Cristache. Ceea ce scrie domnia sa este atât de… palpabil, de încărcat vizual încât procesul de nedezlipire care are loc în timpul lecturii este ceva cu adevărat firesc. Proza lui Ionuț Cristache nu este o proză ieșită acum și aici din mintea, din… mantaua autorului, este o proză hrănită îndelung cu lecturi care vin de departe, din adânc, cu stări și imagini amplificate de-a lungul a multor probabil trăiri ale autorului. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane; Agnes ERICH, despre frumusețea literară a textului savant

agnes_erich

Agnes Erich este o prezență discretă și în același timp vizibilă în peisajul intelectual și cărturăresc de astăzi, este totodată în permanență într-o stare de… refugiu, de retragere, stare pe care oricare intelectual o caută și o îmbrățișează cu dragoste. Agnes Erich are și această aplecare spre un fel de… evadare tăcută din cotidian și din tumultul lui. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Playbook

Playbook.  Poezia locuită și construită savant… (Ana Pop Sîrbu, Versuri & Ilie Gyurcsik, Reversuri; Editura David Press Print, Timișoara 2014, cu o postfață de Rodica Bărbat)
playbook_68

Într-o anumită împrejurare artistică, benefică desigur, în urma unei întâlniri inspirate, a apărut (s-a născut) acest impresionabil și impresionist din toate punctele de vedere volum. Autorii sunt desigur pasionați și prinși hipnotic și definitiv de ceea ce fac (scriu) pentru că nu este text care să nu aibă calități de vehicul care să te transporte, să te transpună direct și fără introduceri pe un tărâm impresionant și meticulos construit. Tărâmul despre care vorbesc se vrea locuit, se vrea văzut și își cere dreptul de a avea și folosi locuitorii dispuși să își așeze trăirile și stările aici. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane; Tiberiu CERCEL, scriitorul ascuns de șevalet

tiberiu_cercelTiberiu Cercel este un… scriitor, un teoretician subtil al dualității, un autor al trăirii intense pe cel puțin două planuri  adăugând mereu posibilitatea de a-și supune în permanență textele amplificării (de)scrise. Scriitorul Tiberiu Cercel nu este una dintre fețe, o parte mai puțin vizibilă a pictorului, a artistului, el este o prelungire, o paranteză mereu deschisă a personalității sale, a contemplativului așezat în fața sau cu fața către șevalet. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ

Domnu’ Năstase.

Gabriel_EnacheDomnul profesor Mihai Năstase a rămas desenat pentru eternitate, a rămas definitiv memorat în efigie, dar nu uitat. Descris într-o posibilă imagine statică din ce în ce mai puțin vizibilă dar nu ștearsă. Este sau nu mai este. Vivit, non vivit! Domnul Mihai Năstase își poate completa acum biografia cu absența de fiecare dată nemotivată, cu lipsa permanentă și perpetuată fizic. Doar fizic. Amintirea domnului profesor Mihai Năstase nu se poate șterge atât de repede sau atât de ușor. Amintirea staturii precum și a vocii domniei sale încă sălășluiește „primprejurul” celui (celor) care l-a(u) cunoscut. Sunt gesturi pe care le pot descrie  – care se pot descrie – oricând fără a sta mult pe gânduri, sunt propoziții, cuvinte, răspunsuri pe care nu am cum să le uit, cum să le ascund cumva pentru că erau atât de sigure, de personale și personalizate și pe care îndelunga noastră apropiere le-a marcat definitiv dându-le fondul și culoarea (sunetul!?) care le va face vizibile pentru totdeauna. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ…

Mai aproape… aici,  fragmente de vară

Gabriel_EnacheÎntr-o istorie care se mulțumește să memoreze date și fapte și într-o literatură care ne arată stiluri, forma de transformare a timpului numit de Kant transcendental poate să apară nu atât ca moment de desfășurare a… clipei, cât ca o stare de dezvăluire a unei ființe, a unei ființe ce își găsește împlinirea într-o posibilă succesiune, în acel joc, nedescris, al vieții. Transcendentalul poate să apară absolut ca o nemurire a ființei însă niciodată nu ne va înșela acest punct de vedere fiindcă el definește o stare de spirit statică, o absolutizare a unui conținut neinițializat încă: viața. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane

George Ioniță sau despre drumul poeziei spre inimă

gabriel_ionitaGeorge Ioniță este poetul candorii poetice, al trăirii poeziei, prin excelență. Este poetul care nu își caută niciodată starea pentru că întotdeauna o are la îndemână, alături și înlăuntrul său. Toate aceste însușiri îmbogățesc și amplifică elocința rafinată, gestuală pe care poetul o așează în cuvinte, în formulările inspirate care îl caracterizează și desigur îi completează imaginea. Continuă să citești →

GABRIEL ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ

 

Piața Universității, douăzeci și cinci de ani…

Gabriel_EnacheAm vrut să trăiesc libertatea cu adevărat. Să o văd. Să o simt. Să o miros. Și cu totul și în întregime nu avea cum să fie simțită sau trăită decât acolo, în locul acela magic, misterios, loc ce mă atrăgea în fiecare zi pe care o trăiam, în fiecare oră din viața mea de atunci. O gașcă, un grup de prieteni am plecat acolo ca într-un pelerinaj mistic și de puțini prevăzut și simțit. Am plecat cu bucurie, plini de viață și de Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – G. Călinescu, cincizeci de ani după…

 

Gabriel_EnacheCălinescu este singurul nostru critic literar care a avut geniu a spus Nicolae Manolescu. G. Călinescu este un critic și un personaj al literaturii române dependent sută la sută de o anumită situație, de condițiile în care se putea afirma libertatea lui de creație, libertate determinată întotdeauna din punct de vedere obiectiv. Dramele personale vor face în așa fel încât să apară majore modificări de comportament ale lui Continuă să citești →