Arhive categorii: Gabriel ENACHE

Gabriel ENACHE – Poezia ca viață și parcurs liric (George Ioniță – Rănită, umbra mea)

DIGITAL CAMERADin dimineți mirosind a… nesomn, din nopți împărțite cu sine însuși, George Ioniță începe și duce la capăt, la bun sfârșit, un volum… dulce, păstos, pasional și încărcat vizibil cu (de) arome îndrăgostite – poetice, poetizate. George Ioniță nu este un poet cu program bine stabilit, definitiv, George Ioniță este un poet al stărilor permanente, al stărilor ținute și menținute tot timpul treze, într-o tensiune creatoare nedecorativă, trăite și văzute cu adevărat:

aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea/ această carne infestată cu atâta dragoste/ să nu mai ridice nimeni piatra… (execuție publică) Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane – Ștefan Ion Ghilimescu, în și întru labirintul literar

 

Ştefan Ion Ghilimescu

Ştefan Ion Ghilimescu

Ștefan Ion Ghilimescu este unul dintre rarii și în același timp puținii critici și istorici literari impresioniști ai literaturii române contemporane. Cu aplomb, cu bonomie și acribie duse la limita de sus a actului creator (de)scris, Ștefan Ion Ghilimescu demonstrează pe tot cuprinsul și parcursul activității sale literare că se poate – în aparență! – cu ușurință citi, scrie și trăi în același timp. În același timp. Adică te poți lipsi de odihnă! Pentru că hărnicia și uriașa disponibilitate ale lui Ștefan Ion Ghilimescu sunt greu de găsit la alți literatori ai vremurilor noastre. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane: Corneliu Drăgan, un artist pierdut în… acuarela poveştii

 

Corneliu DrăganCorneliu Drăgan este un artist în ale cărui lucrări în creion sau acuarelă, delicate şi emanând siguranţă descriptivă, se ghiceşte şi impune transparenţa, vizibilitatea maximă a culorii de care artistul se foloseşte. Corneliu Drăgan se ascunde într-o lume miniatural – caligrafică care se continuă tematic în aproape fiecare lucrare a sa sau în fiecare dintre ciclurile sale lucrative. Artistul este de multe ori deposedat de armele sale şi… uitat de mâna sigură de caligraf mistic ce expune şi se impune de fiecare dată. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – CUȚITUL CU tEIȘ: Literatura străzii

 

Gabriel_EnacheMergeam pe stradă şi trăiam acolo literatura propriei mele vieţi…(Gheorghe Crăciun)

 Scriu aceste rânduri chiar aici, pe stradă. Hai să zicem, să credem că scriu în timp ce merg pe stradă. Cândva a spune, a scrie, a recunoaşte asemenea lucruri (stări) era o dovadă de proastă creştere, tot aşa cum cei care se duceau sau veneau de la baie erau presupuşi a fi invizibili. Dar epoca noastră este mai necioplită. Nimic nu este ascuns. Şi totuşi este. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Ion Mărculescu, despre puterea imaginii în text

 

Ion Mărculescu este un artist care îşi foloseşte imaginile pentru a… transmite proze şi textele pentru a ne înfăşura discret şi dens în imagini. Ion Mărculescu foloseşte cu siguranţă şi detaşare cuvântul şi la fel şi pentru a-şi descătuşa, elibera trăirile ce-l vieţuiesc sfâşietor. Ion Mărculescu lucrează în permanenţă cu arta adevărului nud, dezgolit, ascunzându-i cruzimea în spaţii şi lumi fantastice, prosopopeice, fluide. Putem spune despre Ion Mărculescu chiar că… marconizează grav dar nu ar fi de ajuns. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Ruptura

 

-fragment-
În memoria lui Gheorghe Rada, al treilea cel dintre unchi plecat.

Gabriel_EnacheAm încercat să văd lumea. Un pic mai neclară decât o văd ceilalţi. Am pus între privirea mea şi ceea ce vedeam mari şi lungi draperii ca de ceaţă care mă ajutau să contemplu mai mult decât să privesc. Să aleg ceea ce era altfel, adică pentru că aşa îmi doream. Era atât de plăcut să îndepărtez uneori cu mâna câte o bucată mică de pâclă, să o dau un pic la o parte ca pe un bulgăre de vată, ca să pot vedea nu mai bine ci mai departe. Continuă să citești →

CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un  master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

Motto: ,, Iubesc literatura sfâșietor, în chiar clipa când moare”- Roland Barthes

Gabriel_EnacheAmintirea plutește ca un fetus prin golul existențial pe care știe că nu are cum să-l umple. Încărcătura emoțională pe care amintirea autorului o susține și o transmite nu este mai mult decât dorința de a găsi ceva, pe cineva pe care să se așeze, de care să se reazeme. În acest cadru (puțin) descris își face loc și trăiește aparența de deșertăciune a existenței personajelor ce vor ieși la suprafață, iar în sătucul populat (locuit?) de aceste spectre textuale se resimte acut, fizic, prezența limitelor lor, a locului gol ce trebuie (de)scris, umplut. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Doru Mareş, poetul prezent şi martor la decapitarea noii sensibilităţi

 

Gabriel_EnacheDoru Mareş este poetul care a ridicat ştacheta calităţii poeziei atât de sus încât majoritatea editorilor anilor optzeci – nouăzeci au preferat să îi lipească eticheta de poezie pornografică, spălându-se astfel pe mâini de problemele create odată cu eventuala ei editare. Doru Mareş a fost cu adevărat un lider al generaţiei lui, un lider la propriu, unul dintre conducătorii de facto ai ,, cenaclului de luni” (numit de însuşi Nicolae Manolescu!) şi de fapt chiar vârful intelectual pe care l-a atins poezia scrisă atunci. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Marele tată (fragment)

 

Gabriel_EnachePersonajele născute aici vor rămâne oare aici? Vor putea să facă față tuturor situațiilor, tuturor provocărilor? Vor putea să parcurgă tot acest text până la capăt? Dar eu autorul? Voi merge până la capăt și, după aceea, voi supraviețui? Multe, prea multe întrebări.

Mai departe… Aștept de la mine ceea ce știu că se va întâmpla, ceea ce mi-a fost scris în soartă de mult de tată, de marele tată. Aștept să pot să scriu până departe, până la capătul cel mai îndepărtat al acestui Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane.

 

Ioana Geacăr sau despre trăirea dualistă s scriitorului

 IG 54Ioana Geacăr este o poetă care de la primul volum de poezie și până acum nu a reușit să își mențină în stadiu lucrativ doar o singură și călduță stare. Ioana Geacăr este un scriitor care a ales să își împartă, să își despice în permanență stările, scriitura, (de)scrierea. Într-un registru nocturn firesc, într-un registru diurn firesc, manifest, într-o dublă și permanentă căutare și asumare a stării de zi, a stării de noapte, Ioana Geacăr (își) definește continuu și cu siguranță poezia pe care o scrie, Continuă să citești →