Arhive categorie: Laura Andreea STOICA

Laura Andreea STOICA – Provocări

 

cs_logo_sq-3001.Cred că orice om își dorește să progreseze în viață. Unii ne dorim un progres uniform, echilibrat, pe care să îl simțim în toate compartimentele vieții, alții doresc progresul doar pe anumite laturi. În orice caz, am învățat că progresul nu îți apare într-o zi cu soare, în fața casei, adus de Fan Curier și nici nu te lovește în Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – Și mie ce îmi iese?

 

cs_logo_sq-300Îți mai amintești care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut fără a te gândi la ideea de a obține ceva în schimb? Sau o astfel de amintire e atât de îndepărtată încât a intrat undeva în subconștient și a rămas acolo pentru restul existenței tale, fără a mai vrea să se întoarcă la tine? Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – L-am văzut ieri….

 

cs_logo_sq-300L-am văzut ieri în timp ce mă duceam acasă… L-am văzut sau i-am văzut? Nici nu mai știu cum e corect să spun. Seamănă atât de mult între ei încât parcă orice idee de individualitate  s-a scurs demult în negura timpului. Dacă spun că m-am văzut, sună mai bine? Recunosc, însă nu fără o doză de regret, că uneori mă identific cu el, cu ei, deși încerc să mă țin departe. L-am văzut ieri, l-am văzut și azi și nici mâine lucrurile nu vor arăta altfel… Îi tot văd pentru că trăiesc printre ei, Continuă să citești

LAURA ANDREEA STOICA – Povestea unui creion….

 

cs_logo_sq-300Verba volant, scripa manent, spune un celebru proverb latin.

De fiecare dată când trebuie sa vorbesc despre ceva în scris am nevoie de câteva lucruri: un creion,o coală albă, o mână îndemânatică, ceva idei în cap și o oarecare forță de frecare…măcar atât să mai țin minte de la orele de fizică. Apoi, când încep să scriu, las ca gândurile, Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – Nicio zi fără „Sfântul Selfie”

 

cs_logo_sq-300Oricât am încerca, nu prea putem supraviețui multă vreme fără să mâncăm, să bem sau să ne odihnim; avem nevoie de aceste lucruri pentru a trăi normal și a ne desfășura activitățile de zi cu zi. Dar, interesant este că am observat că unii oameni, cu preponderență tinerii, ajung să aibă mai multă nevoie de telefon și de tehnologie decât de cele amintite mai sus. Păi cum ai putea să îți începi ziua fără să vezi ce s-a mai întâmplat în lipsa ta pe Facebook, Instagram sau mai Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – Sunt oameni…

 

cs_logo_sq-300Sunt oameni, oameni la fiecare colţ de stradă, oameni plasaţi la fiecare cotitură din viaţa noastă, oameni ascunşi în adâncul sufletului… Tineri sau bătrâni, bogaţi sau săraci, simpli sau complicaţi, deştepţi sau „îngrămădiţi”, toţi sunt oameni! Sunt oameni pe feţele cărora se reflectă frigul, ploaia şi ninsoarea supărătoare a lunii decembrie, oameni cu suflete îngheţate şi priviri pierdute. Mai sunt şi ceilalţi, puţini dar puternici, pe care nici oraşul sobru şi împotmolit în mocirlă, Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – Ce-mi trebuie mie carte?

 

cs_logo_sq-300În fiecare zi vedem din ce în ce mai clar că trăim într-o generaţie fast-food: nu mai e timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte care dau culoare vieţii, trecem prin „poveştile” celor din jur ca nişte rachete, nu mai ştim ce înseamnă să ascultăm, să facem o repartiţie clară între ceea ce ne mănâncă timpul şi resursele într-un mod benefic şi ceea ce ne omoară timpul. Trăim în secolul în care avem mii de prieteni şi like-uri pe Facebook, dar în realitate suntem groaznic de singuri… Continuă să citești

Laura Andreea STOICA – Și până la urmă, care e țăranul?

cs_logo_sq-300Ţăran… chiar nu îmi place noua conotație pe care a dobândit-o acest cuvânt! Nu mai e zi de la Dumnezeu în care să nu aud expresii din ce în ce mai colorate, de genul:„Bă, ce țăran prost ești!”.Şi cel mai grav e că se aude peste tot în staţii de autobuz, în pauze, pe stradă, oriunde se găseşte o mână de tineri, deveniţi peste noapte mari sociologi, ce pot evalua într-o clipă dacă te încadrezi sau nu în această grupare de oameni. Continuă să citești

Juniori de Carabella

Stropi de noapte peste inima mea

de Laura Andreea STOICA

Logo2Oare ce simte omul când stă cu ochii aţintiţi spre vreo minune a naturii? Probabil acelaşi lucru ca şi mine, observator neînsemnat a tot ce se petrece în jurul meu… Este o noapte de toamnă aşa cum n-am mai văzut demult. Iarba cerului, albastră precum apa nesfârşitului, ocean de până acum câţiva Continuă să citești