Natura umană mi se pare una foarte interesantă. În sensul că suntem nişte fiinţe care trăiesc în două extreme, egoism şi empatie. Şi, precum un senzor de mişcare, toată trecerea de la o extremă la alta se face în funcţie de distanţă. Spun asta deoarece, din ce citesc pe diverse site-uri româneşti de ştiri, în ţară este o panică generală din privinţa imigranţilor/refugiaţilor. Şi pot înţelege şi de ce, chiar dacă după cum au spus-o unii, România s-a cam legat la cap fără să o doară. Nu aş spune asta dar am găsit foarte comic faptul că singurii doi refugiaţi ajunşi pe tărâm românesc au început să plângă atunci când au auzit unde sunt de fapt. Continuă să citești
Arhive categorii: Mihai Bogdan VLĂDUCĂ
Bogdan Mihail VLĂDUCĂ – Vin Românii!
Știu că am ajuns târziu la petrecere atunci când este vorba de povestea asta însă o discut acum din cauză că dacă o făceam mai devreme nu puteam dovedi câte probleme sunt cu cei care iau situația prea în serios.
Probabil că ați auzit până acum (asta dacă nu cumva ați trăit sub o piatră sau într-o Continuă să citești
Bogdan Mihai VLĂDUCĂ – O nouă lume veche
Ce pot spune, îmi place viaţa în Anglia ca imigrant. Îmi place şi orăşelul meu, Worcester. Sunt o groază de lucruri de învăţat de la oraşul ăsta. Civilizaţie, armonie, un sistem de viaţă curat. Bine, nu-i neapărat şi uşor, dar asta este partea a doua. În orice caz, atunci când eşti imigrant, ai ocazia de a observa “băştinaşii”, pe englezi. Şi bineînţeles, ai şi ocazia de a trăi ca ei. Şi oricât de frumos ar suna asta, este unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată. Continuă să citești
Mihai Bogdan VLĂDUCĂ – Eu sunt J.
Cu toate evenimentele ce au loc În Ucraina, mulți se pot gândi că e o posibilă reîntoarcere a comunismului și a cortinei de fier. Mai ales că acum aproximativ un an se vorbea de noua uniune economică de est, condusă de Rusia în principal. Un fel de Uniune Europeană doar că pentru țări care sunt/au fost comuniste. Acum știu că poate mă repet însă continui să aud români, chiar și din cei veniți aici care plâng vremurile de dinainte de “89. Am pe cineva care vă poate relata despre acele vremuri. Continuă să citești
JUNIORII: Mihai Bogdan VLĂDUCĂ – Ce ne jucam si ce ne mai jucăm
MIHAI BOGDAN VLĂDUCĂ este proaspăt absolvent de CARABELLA, va studia în Anglia și ne-a promis o rubrică săptămânală din viitorul loc al studenției…
Eu fac parte dintr-o generaţie în care copilăria a devenit semi-digitalizată. Jocurile copilăriei mele porneau de la simplele jocuri clasice de miuţa sau lapte-gros însă, încet, evoluau astfel încât să semene cu jocuri de pe computer.
Ce mi-aduc precis aminte însă, este că am avut o copilărie bogată în joc. Ne jucam, mai ales vara, de dimineaţa devreme până seara după ce „se aprindeau luminile”, mai exact după ce pornea iluminatul stradal, asta dacă nu o mai lungeam până mai târziu, astfel încât părinţii nevoiţi, unul câte unul, veneau să ne aducă acasă „de mânuță”. Continuă să citești
Bogdan Mihai VLĂDUCĂ – Crăciunisme cinice
A mai trecut un mandat și-a mai venit un președinte. De data asta am avut și eu un cuvânt în alegerea sa. S-a plătit și cu ore state în picioare și în frig și cu bani pentru a ajunge la poate prea puținele secții de votare din străinătate. Însă atmosfera pe care am găsit-o acolo parcă a meritat efortul. A fost, fără să exagerez, cea mai lungă coadă văzută vreodată și totuși nimeni din ea nu a plecat până nu și-a exprimat dorința. Oamenii erau veseli și parcă am văzut acolo ce n-am mai văzut Continuă să citești