Arhive categorie: Octavian SOVIANY

Octavian SOVIANY – Sovianysme; un nou roman – NĂLUCA (fragmente-2)

octavian_soviany_70Un  nou roman –  NĂLUCA ( fragmente – 2 )

Din duminica aceea de pomină, care s-ar cuveni poate inscripţionată cu roşu în analele familiei mele, mama a devenit amanta şi umbra lui Şilaiev. S-a înscris în partid şi a petrecut zile şi nopţi întregi în şedinţe interminabile. S-a înscris şi în Uniunea Democrată a Femeilor din România şi, împreună cu alte proaspăt fanatizate, a împletit ciorapi de lână pentru comuniştii din Grecia, care purtau un război civil sângeros împotriva imperialismului mondial. L-a însoţit pe Şilaiev pretutindeni unde acesta făcea o neobosită muncă de agitaţie: prin halele reci şi posomorâte ale uzinelor din oraş, pe şantierele blocurilor ce urmau să se înalţe pe câmpul din apropierea fabricii de tractoare, prin amfiteatrele studenţeşti şi prin satele din vecinătate, unde nu se bucurau totdeauna de o primire foarte prietenoasă. După câteva săptămâni de amor îndrăcit, mama era complet şilaievizată şi aşa va rămâne încă mulţi ani şi după ce rusnacul cel cârn avea să dispară pe neaşteptate, luat şi el pe sus de vânturile istoriei. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Legende nordice (3)

octavian_soviany_73Legenda lui tor

După Odin, cel mai impunător dintre toți zeii era uriaşul său fiu, Tor. Nu era nimeni care să fie aşa puternic ca el şi nimeni, în afară de Odin, nu avea o împărăție  aşa de întinsă peste care să stăpânească. Era numit Tor-Călătorul şi ieşea şi călătorea mai adesea decât toți ceilalți. Intr-o căruță aurită, trasă de doisprezece țapi care scoteau foc pe nări,  Tor mergea să se lupte cu toți uriaşii şi puterile necurate, care vroiau să le facă rău zeilor şi oamenilor, căci Tor era apărătorul acestora de la începutul timpurilor. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Sovianysme; un nou roman – NĂLUCA (fragmente)

octavian_soviany_70La începutul liceului Ada a dat examen la secţia de teatru a şcolii populare de artă.

În dimineaţa aceasta n-ar fi de mirare să o găsim aşadar, ca de obicei, în faţa oglinzii, probându-şi o superbă rochie albă de mătase, făcută cu mâna ei, în care are de gând să se prezinte în faţa comisiei de examen. Rochia e lungă, dreaptă, simplă, cu un mic decolteu şi îi vine perfect. Cerceii, brăţările şi colierul pe care îl poartă la gât sunt făcute din mărgele mărunte, de un albastru discret, căci în ţinuta Adei nu e niciodată ceva ţipător sau ostentativ. Părul îi atârnă pe spate, în picioare are nişte pantofi albi, e fardată foarte uşor la ochi, buzele ei roşii şi senzuale nu au nevoie de ruj. Tânăra femeie se priveşte în oglindă cu satisfacţie şi îşi trimite un zâmbet, pe care Ada cea oglindită se grăbeşte să i-l restituie Adei de carne, parcă în virtutea unei complicităţi, asigurând-o că este frumoasă. Iar astăzi trebuie să fie mai frumoasă ca niciodată. Începe să recite poezia pe care o pregătise pentru examen, încercând să-şi controleze cât mai atent gesturile, privirea şi  mimica, iar corpul ei, căruia lecţiile de balet îi sporiseră capacitatea de a exprima, prin jocul subtil al muşchilor săi înzestraţi cu o neobişnuită plasticitate, mişcările sufletului, răspunde cu promptitudine la fiecare comandă. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Legende nordice (2)

octavian_soviany_73Legenda lui Odin

Odin era cel mai bătrân şi mai de seamă dintre toți zeii. El era numit tatăl tuturor şi era tatăl a tot ce fusese creat. Din el se trăgea un întreg neam de zei şi zeițe, iar aceştia îl ascultau şi îl  slujeau, aşa cum un copil  îşi ascultă  şi îşi slujeşte tatăl.

Zeii îşi spuneau asar ( ființe divine) şi erau în număr de doisprezece. In locul cel mai înalt de pe pământ ei îşi clădiseră  o cetate. Asgård, cea mai mare şi mai strălucitoare cetate de pe lume. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Sovianysme

octavian_soviany_70AM FOST UN COPIL REUȘIT?  ( 25 )

Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt… Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Legende nordice (1)

octavian_soviany_73Înainte ca pământul şi cerul să fi fost create, exista o prăpastie mare care se numea Ginungagap. Pe cele două părți ale acestei prăpăstii erau două lumi: Nifelhen, lumea Întunericului şi a frigului, precum şi  Muspelhem, lumea focului. Dintr-o fântână din Nifelhen se revărsau  la  vale în Ginugagan douăsprezece râuri.  Aceste râuri, care se numeau Elivägor,  înghețau de îndată ce ajungeau în prăpastie. Ginungagap s-a umplut în felul acesta cu un munte înalt de gheață.  Dar atunci scânteile din Muspelhen, căzute pe ghețar, au început  să topească  şi să facă să picure  gheața. Din aceste picături s-au format două  creaturi însuflețite: un uriaş pe nume Yme şi o vacă: Audumbla. Continuă să citești