Arhive categorii: Octavian SOVIANY

Octavian SOVIANY – Sovianysme

octavian_soviany_70

Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt…

Nici nu trecut bine şocul operaţiei de polipi, când m-am îmbolnăvit iar. Febră mare, greţuri, vomitături, tot corpul acoperit de nişte erupţii urâte. Se bănuia că am pojar. Dar pentru că febra nu dispărea, a fost alertată salvarea. Aceasta a venit, m-a întors pe toate părţile, m-a cercetat în gât şi a pronunţat sentinţa: nu era pojar, era mult mai rău, era scarlatină. Trebuia să fiu dus urgent la spital. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Sovianysme

Am fost un copil reușit?  (23)

octavian_soviany_70Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt… Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Lecția de anatomie a profesorului Orfeu

Prelegerea 1

soviany_70Orfeu se plimbă agitat prin camera lui de lucru ticsită de statui de ceară de toate mărimile. Se aude violoncelul.

ORFEU: Sganarel, nu mai cânta la violoncel! Cânţi ca un diletant. Mai bine ţi-ai vedea de figurinele tale de ceară.
( Violoncelul încetează. Intră Sganarel. )
SGANAREL: Totuşi, cânt destul de bine pentru un simplu valet.
ORFEU: Rostul unui valet e să-şi servească stăpânul, nu să facă muzică de doi bani. (Pauză.) Ce mai face Dona Elvira?
SGANAREL: Ne asediază amazoanele si tu mă baţi la cap cu Dona Elvira. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (22)

octavian_soviany_70Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt…

22. E foarte adevărat că o nenorocire nu vine niciodată singură. Scăpasem de hepatită, nici la grădiniţă nu mă mai trimiteau deocamdată. Între timp se făcuse iarnă. O iarnă cu un Crăciun sărăcuţ (moşul mi-a adus cel mai scund brad pe care îl primisem vreodată) şi cu o noapte de Revelion agitată care s-a terminat, ca de obicei, cu un mare scandal: bunică-mea conchisese că părinţii mei sărbătoreau mult prea gălăgios trecerea dintre ani. A doua zi atmosfera era în continuare foarte tensionată: priviri duşmănoase, figuri încruntate şi puse pe harţă, declaraţii tacite de ostilitate. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – insula fericiților (11)

soviany_70Actul V

Au trecut foarte mulţi ani. Suntem pe puntea unei corăbii. În fund, roata timonei, de care stă sprijinit, cu spatele către public, cârmaciul. Undeva, într-un loc foarte vizibil, o cursă de şobolani pe care o cercetează Agenor. A îmbătrânit, e acum un bărbat în puterea vârstei, cu chipul inundat de o barbă sălbatică. Alături, Ulise, foarte bătrân, poartă un tricou marinăresc. I se văd braţele goale, pline de tatuaje. La una din mâini, ceva mai sus de încheietură, are o faşă murdară de sânge. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (21)

Octavian_Soviany WMai întâi a fost hepatita… Într-o zi mi s-a făcut din senin foarte rău, vomam tot ce băgam în gură. Tata m-a dus la doctoriţa de circă (aşa se numea pe atunci medicul de familie), care după ce s-a uitat la mine la repezeală (în hol mai aşteptau o grămadă de pacienţi) a ajuns la concluzia că am… amigdalită şi mi-a caligrafiat o reţetă. În zilele următoare m-am simţit ceva mai bine şi pentru că tocmai sosise marea zi de salariu, m-am urcat cu tata (nu ştiu de ce, maică-mea se decisese de data asta să rămână acasă) în faimosul autobuz 2, să mergem în oraş şi să-mi primesc raţia cuvenită de prăjituri. Stăteam cuminte pe scaun când o doamnă s-a apropiat deodată de mine, m-a apucat de cap, m-a privit cu atenţie drept în ochi, iar pe urmă s-a grăbit să-l apostrofeze pe tata: ,, Unde te duci, domnule, cu copilul ăsta? Nu vezi că are hepatită?’’ Continuă să citești →