1.Din volumul meu de debut
Despre captivitatea lui Benedict.
Dulcea ispită a Basilisei.
Navigând prin ciob de steauă
-Cavalerul zis Hai-Hui –
Ascultam în ţeasta goală Continuă să citești
Arhive categorii: Octavian SOVIANY
Octavian SOVIANY – insula fericiților (6)
(Intră Alcinou.)
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus! Iar vă certaţi?
EURIAL: Pacostea de Arete l-a insultat pe marele ceasornicar al palatului.
ALCINOU: Arete să nu se amestece în chestiunile de ceasornicărie. De mult vroiam să-i spun că-s cam nemulţumit de educaţia prinţesei. (Pauză.) Un moment! (Striveşte cu papucul un gândac pe perete.) Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Opt poeme
1.xxx
Ducând în botul tragic un rest de stalagmite
Cu stelele căzute fac lupii legământ
S-a stins întru Nirvana o tulbure iubită
Şi mirele mănâncă lăcuste blestemând
Pe Muntele Cenuşii cu creştetul albastru
Sunt surghiuniţi iubito toţi aștrii pieritori Continuă să citești
Octavian SOVIANY – insula fericiților (5)
PRIMUL ACTOR: S-a hotărât până la urmă cine va recita oda către Artemis? Eu unul socotesc că Eliatreu n-are destulă experienţă.
AL DOILEA: Îl auzi, Eurial? Vrea să tragă iar spuza pe turta lui. (Înghite un gălbenuş, apoi, adresându-se primului actor.) Vrei şi tu un gălbenuş, nesuferitule?
EURIAL: Ca să nu vă mai ciorovăiţi, oda o va declama Naubolid. Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Opt poeme
1.xxx
Sub un șopron cu scaune de paie
Și fețe plângăcioase de eunuc
Sărim prin cercuri mari de vâlvătaie
/Eu Trottschneider Hersilia și Puck/
Cu aripile noastre înjghebate
Dintr-o epavă veche de planor
În fața unor rude decedate
/Mătușa Frida unchiul Agenot/ Continuă să citești
Octavian SOVIANY – insula fericiților (4)
Actul II
O sală în palatul lui Alcinou. Ulise meştereşte la pianina mecanică a reginei.
ULISE (Lucrează bombănind.): Pe barba lui Poseidon, hodorogită maşinărie! Ia să vedem, la ce-or fi servind rotiţele astea? (Scotoceşte în interiorul pianinei. Se aud câteva hârâituri, pe urmă câteva acorduri.) Aşa, cred că te-am dibuit, blestemato!
(Intră Demodoc, aedul lui Alcinou.) Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Opt poeme
1.xxx
Cu bărbile mâncate de rugină
Cum adăstăm parcă lipiţi de bar
În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –
Pătrunde ruina unui proletar
Asemenea pictaţilor pe ziduri
Sub şapca lui boţită de velur
El parcă poartă fabrica în riduri
Şi comunismul scris pe bătături Continuă să citești
Octavian SOVIANY – insula fericiților (3)
NAUSICAA: Cu cine vorbeai, marinarule?
ULISE: Cu nimeni, prinţesei i s-a părut.
NAUSICAA: Uite, ţi-am adus mantia.
ULISE: Mulţumesc. (Se aşază pe o piatră, ceva mai depărtişor de prinţesă.)
NAUSICAA: Nu s-ar spune că eşti din cale afară de prietenos.
ULISE: Nu.
NAUSICAA: Eu am alergat într-un suflet să-ţi aduc mantia. Nu te uiţi la ea? Continuă să citești
Octavian SOVIANY – O mărturisire
L-am descoperit destul de timpuriu pe Baudelaire, pe la cincisprezece ani, după ce trecusem prin infernurile bacoviene și citisem că autorul Plumbului transpune în cheia urâtului românesc algoritmii orgolioaselor spleenuri baudelairiene. Am făcut rost de o ediție (incompletă) din Florile răului în traducerea exemplară lui Al. Philippide și așa a început conviețuirea mea cu Baudelaire. A fost o conviețuire nespus de lungă și nespus de fertilă, pe al cărei parcurs am Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Opt poeme
1.xxx
Cu un amor de retor ce să faci?
Cum să trăim o viaţa-n stilul attic
Alături de didascalii posaci
Ce nu mai au în pipa lor jăratic
În sâmbetele roz în care vii
Privind cu-nduioşare de la praguri Continuă să citești