Arhive categorii: Octavian SOVIANY

Octavian SOVIANY – insula fericiților (10)

octavian_soviany-pictELPENOR: Salutare, Ulise.
ULISE: Fii drăguţ, Elpenor, n-ai vrea să vii altădată?
ELPENOR (Uitîndu-se urât la acvariul adus de Ulise.): Mi se pare că deranjez. (Pauză.) Să-ţi fie ruşine, Ulise, ai ajuns o momâie.
ULISE: Momâie? De ce tocmai momâie?
ELPENOR : Fericiţii se gudură pe lângă tine ca nişte căţeluşi, căpitane. Nu-i frumos că le încurajezi pornirea către idolatrie.
ULISE : Te înşeli, dragul meu. Dimpotrivă, eu mă străduiesc să-i aduc pe calea raţiunii. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (20)

Octavian_Soviany WHotărât lucru, grădiniţa nu era pentru mine! Nu aveam fraţi, până la cinci ani mă jucasem mai mult de unul singur,aşa că nu eram pregătit pentru viaţa în mijlocul unui colectiv. Nu mi-am făcut niciun prieten, nu luam parte la jocurile gălăgioase (eram foarte neîndemânatic la jocuri) ale celorlalţi copii, pe care nu-i simpatizam şi care nu mă simpatizau, pe scurt, mă simţeam acolo ca a cincea roată de la căruţă. Echipamentul de grădiniţă consta într-un şorţuleţ bleu (al fetelor era roz), cu un buzunar mare, pe care mama îmi cususe cu aţă roşie o gărgăriţă, o gentuţă de tablă în care ni se punea o mică gustare şi un săculeţ de pânză în care ne duceam papucii de casă, căci descălţatul era obligatoriu. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – insula fericiților (9)

octavian_soviany-pict

Actul IV
Pe malul mării. Nausicaa. Regina.
REGINA: Trebuie să laşi mofturile, fetiţo, şi să te supui voinţei tatălui tău.
NAUSICAA: Mai bine moartă decât să mă mărit cu Ulise. Ăsta e ultimul meu cuvânt.
REGINA: Ulise e un bărbat matur şi plin de înţelepciune. Altul mai matur n-o să găsim niciodată.
NAUSICAA: V-am cerut eu vreodată să-mi găsiţi un bărbat? Din partea mea n-au decât să crape cu toţii, dacă vrei să ştii.
REGINA: Nesăbuito, te răzvrăteşti împotriva hotărârii lui Alcinou? Spune, ţi-a lipsit vreodată ceva în palatul tatălui tău? Te-am iubit ca pe lumina ochilor noştri.
NAUSICAA: De asta vreţi să mă faceţi nefericită!
REGINA: Orice prinţesă din lume s-ar mândri cu un asemenea siţ. Gândeşte-te, e cunoscut şi admirat de toată Antichitatea. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (19)

Octavian_Soviany WAm fost un copil bilingv: la noi în casă se vorbea atât româneşte, cât şi ungureşte.
Cu tata se vorbea româneşte: el nu cunoştea limba maghiară, probabil o înţelegea, dar refuza s-o vorbească: nu l-am auzit niciodată pronunţând vreun cuvânt unguresc. Mama şi bunica, în schimb, vorbeau între ele ungureşte. Şi tot ungureşte vorbeau şi mare parte din vizitatoarele bunică-mii, deşi unele dintre ele (doamna Tampa, doamna Ionescu) erau românce. De altfel, pe strada Aurel Vlaicu bilingvismul era un fenomen cvasi-general. Probabil vorbeam totuşi mai bine româneşte, pentru că atunci când a sosit timpul să fiu dat la grădiniţă, s-a decis că voi merge la grădiniţa maghiară, tocmai pentru că (a constatat bunică-mea, care era, în familia noastră, factorul de decizie) nu vorbeam suficient de bine ungureşte. Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Insula Fericiţilor (8)

octavian_soviany-pictNAUSICAA: Ulise, iscusitul Ulise în Insula Fericiţilor… (Începe să plângă.)
ALCINOU: Recunosc că situaţia e cât se poate de delicată. Tu ce părere ai, Demodoc?
DEMODOC : Pe cele şapte muze ale Parnasului, dacă omul ăsta este Ulise eu sunt corabia Argo.
ALCINOU: Să nu ne înfierbântăm, poate că ni se oferă o şansă istorică. (Cască.) Daţi-mi coroana, mi-a venit cheful să guvernez.
REGINA: Ultima dată ai lăsat-o în poiata găinilor, Alcinou. (Pauză.) La latrină ai căutat-o?
ALCINOU : Poftim, era în borcanul cu murături. (Îşi pune coroana pe cap.) Aşadar dumneata, stimate colega, pretinzi că ai fi renumitul Ulise? Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Opt…

Octavian_Soviany W1.baştanul

Au şi baştanii
dramele lor.
– Mă căcănarilor,
spune fălcosul
de la masa de vizavi
printre sughiţuri de plâns,
voi ştiţi că,
din pricina burdihanului,
nu-mi mai pot vedea
scula
decât în oglindă ?
Iar pe urmă
/ca toţi cei care
s-au născut
obosiţi/
îşi pipăie
sexul prin pantaloni ca
pe-un lucru
perfect inutil
întrebându-se cine şi
pentru ce
l-a atârnat oare
acolo.
Urlă la noi :
– În noaptea asta, mă boilor,
vreau să fac un copil
cu republica asta
a lu’ băsescu !
Continuă să citești

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (18)

Octavian_Soviany WBunică-mea, despre care am tot vorbit în rîndurile de faţă, nu era, de fapt, bunica mea adevărată, era o mătuşă a maică-mii. Mama îşi pierduse părinţii de timpuriu. Tatăl ei, un ungur din secuime, se numea Ráduly Mihály şi avea un atelier de croitorie în Sfântu Gheorghe. Era o fire boemă, îi plăcea să bea şi adesea i se întîmpla să doarmă peste noapte pe cimentul din atelierul de croitorie. De aici i s-a tras probabil şi moartea: s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit la 30 de ani, lăsând în urma lui trei copii: pe mama şi doi băieţi: István şi Béla. Pe Pista-bacsi am apucat să-l cunosc şi eu; Béla a murit de copil de nu ştiu ce boală de oase şi tot ce am aflat despre el e că avea un talent deosebit la desen. Continuă să citești