O nouă lume veche

Ce pot spune, îmi place viaţa în Anglia ca imigrant. Îmi place şi orăşelul meu, Worcester. Sunt o groază de lucruri de învăţat de la oraşul ăsta. Civilizaţie, armonie, un sistem de viaţă curat. Bine, nu-i neapărat şi uşor, dar asta este partea a doua. În orice caz, atunci când eşti imigrant într-o ţară străină, ai ocazia de a observa “băştinaşii”, pe englezi. Şi bineînţeles, ai şi ocazia de a trăi ca ei.  Şi oricât de frumos ar suna asta, este unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată. Continuă să citești →

Ce să zic, de fiecare dată când mă gândesc că scriu prea mult despre politică, se întâmplă un eveniment de genul ăsta şi ori ce faci tot acolo ajungi aşa că prefer să-l abordez din plin pentru ca mai apoi să putem trece mai departe. Oricum, ca şi cu majoritatea voturilor democratice, alea iacta est, cel mai productiv lucru ce poate fi făcut este trecutul mai departe. Continuă să citești →

Deunăzi am primit de la colegul meu de apartament o maşină de scris, un model fabricat în Germania de Vest cu o vârstă de cel puţin trei ori mai mare decât a mea.  Nu îmi pot da seama dacă este o ironie a tehnologiei moderne sau nu, dar această întruchipare a mecanicii, acest pian pentru litere, m-a impresionat profund. Cum adică? Să poţi tipări pe orice foaie de hârtie instant? Absolut revoluţionar. Sunt singur că aceste gânduri au mai fost trăite, dar undeva la începutul secolului trecut. Şi atunci, ce s-a întâmplat?   Continuă să citești →

Una din poveştile spuse cel mai des în timpul facultăţii de afaceri este cea a lanţului Blockbuster. O companie fondată undeva la finele anului 1985 ce se ocupa cu închirieri de filme pe casete video VHS, pentru ca mai târziu să treacă la CD-uri, odată cu dispariţia casetelor de pe piaţă. Timp de peste 20 de ani, această companie a reprezentat modul principal prin care americanii puteau vedea filme acasă şi pentru mulţi a părut a fi un titan mult prea mare pentru a cădea vreodată.  Asta însă nu a oprit compania din a face una din cele mai mari greşeli posibile pentru începutul secolului 21, şi anume subestimarea internetului. Continuă să citești →

După cum știu câțiva din apropiații mei, de vreo 8 luni sunt angajat la o corporație și tot ce pot spune este că un lucru aproape imperceptibil este modul în care locul de muncă de tipul 9:00-17:00 devine mai mult de-atât. Se transformă într-un stil de viață.

În primii doi ani de facultate, munca este o parte a vieții clar distanțată de restul. O privești precum privești cursurile, ceva ce trebuie să faci din când în când. În nici un caz nu este ceva ce te definește. De exemplu, în anul 2 mă duceam la cursuri, eram membrul unei societăți de teatru, mă ocupam cu publicitatea unei societăți de business, eram unul din reprezentanții studenților de la cursul meu și nu în ultimul rând, lucram la un hotel. Continuă să citești →

Se spune că un economist și un om obișnuit mergeau pe stradă când deodată văd o bancnotă de $20 pe trotuar. Omul spune: „Uite, ce zi norocoasă, aia nu e cumva o bancnotă de $20?” La care economistul răspunde: “Nu are cum, dacă era o bancnotă de $20, cineva ar fi ridicat-o deja”. Știți cum în piața imobiliară, valoarea este „locație, locație, locație”? Ei bine, același lucru se aplică și la valoarea pieții de muncă. Iar implicația rezultată este remarcabilă. Înseamnă că barierele care te țin departe de un loc unde ești mai productiv, economic vorbind, sunt cele care te țin departe de contribuția pe care ai putea-o face. Și fiecare persoană ținută într-o țara mai săracă, trage puțin în jos economia globală. Iar mic cu mic se face mare. Statisticile arată că 1 din 20 de persoane care lucrează în țări mai sărace, ar putea, teoretic, lucra în țări mai dezvoltate. Iar toate aceste persoane ar adăuga un beneficiu imens la economia noului stat gazdă. Ar adăuga un beneficiu mai mare decât dacă s-ar renunța la toate restricțiile pentru comerț și investiții internaționale combinate. Continuă să citești →

Imaginea unui britanic în lume este în general ceea a unui domn distins, îmbrăcat elegant, punctual, politicos şi, cu riscul de a subestima, civilizat. Poate că acesta este şi motivul pentru care au avut atât succes de-a lungul deceniilor. Dar de departe, cel mai remarcabil lucru este faptul că au putut să menţină faţada asta atât timp. Orice legendă are un sâmbure de adevăr, se spune, şi aşa e cazul şi în Anglia. Burghezia şi înalta societate (pe vremea când încă există o burghezie) se comportau într-adevăr cu rafinament, însă marea masă a populaţiei nu prea se obosea cu astfel de obiceiuri. De fapt, se poate observa că singurele persoane pentru care manierele sunt ceva cu adevărat important sunt, poate printr-o coincidenţă, deşi nu prea cred, persoanele mai înstărite. Continuă să citești →