Am fost într-o vreme înscris pe un site de matrimoniale care, așa cum e și normal, colcăia de orgasme în așteptare și de marșuri nupțiale mereu amânate și pe care, în momentele mele de restriște personală, mai intram în speranța că miracolele nu sunt vorbe goale, ci că se pot chiar întâmpla în realitate. Că adică, după cum se înțelege, puteam să îmi găsesc o parteneră care să se simtă bine în compania mea și în compania căreia să mă simt și eu un om normal. Și, adică, împreună să facem o treabă bună. Continuă să citești →
LIBRĂRIA CU URME – Aici găsești cărți scrise în relief.
Pot fi citite cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Ia-ți urme de aici: http://www.kuppi.ro/lit/
BIO PIEZIȘ – M-am născut la 16 mai 1958 pe malul Dunării, în Brăila și din cauza asta am avut tot restul vieții nevoie de o apă în preajma mea ca să mă pună în echilibru cu propriile mele demențe și dezechilibre. Despre Brăila naşterii mele nu mai am amintiri. Doar fulgurări dintr-un timp ulterior în care gustul de bragă se amestecă în creierul unui băiețel cu clănţănitul metalic al tramvaielor galbene pe un bulevard care nu am ştiut niciodată unde duce. Continuă să citești →
S-au inventat arme noi. Va fi un război sofisticat care va dura mulți ani și din care e foarte greu de spus care vor fi învingătorii.
Și rănile vor fi la fel de sofisticate. Nu zgârieturi din astea care pot fi date cu spirt și pansate în timp ce tragi o țigară. Se numesc răni cu temporizare și activare de la distanță. Sau, cum le folosim noi în manuale, RTAD-uri. Continuă să citești →
TALK TO ME – Nu te plânge că ești neînțeles. Pentru cel cu care vorbești, viața ta nu este așa cum ai trăit-o tu, ci așa cum i-o povestești.
PARADOXUL MINCINOSULUI – Oamenii adulți spun numai minciuni. Fiecare cuvânt și fiecare propoziție pe care o spune un om adult este o eschivă, o omisiune, o invenție, o deformare sau o vorbă-n vânt. Credeți-mă pentru că știu ce vorbesc! Sunt om în toată firea! Continuă să citești →
Sunt atent:printre coastele transparente ale bărcii
văd cum din icoane
sfinţii
la care mă închinam
se desprind
şi se scufundă lent. Continuă să citești →
SURPRIZĂ ÎN FORMĂ CONTINUATĂ – M-am gândit să vă informez, pardon, de fapt să mă laud, că o revistă de cultură de o excelentă ținută intelectuală, condusă de filosoful și scriitorul Ionuț Cristache și în care publică nume grele ale culturii române de azi, a hotărât să dedice în fiecare număr o rubrică specială, ghiciți cui?
Da, da, ghiciți cui. Ghiciți? Hm? Postărilor mele de pe Facebook. Le adună și le publică en-gross astfel încât să le poată citi și alții, la pachet. Însă, ca să fiu sincer până la capăt, adevărul este că revista nu avea deloc nevoie de mine ca să fie deja o reușită culturală de sine stătătoare. Continuă să citești →
O, TEMPORA! – Un lucru pe care l-am observat cât am stat în Fes, fosta capitală regală a Marocului, e că acolo ești la fel de contemporan dacă ieși la plimbare într-un Audi de ultimul tip sau pe un cal, cu iataganul la șold și cu hamgerul la brâu.
LIMITĂ – Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi. Continuă să citești →
Sunt atent:printre coastele transparente ale bărcii
văd cum din icoane
sfinţii
la care mă închinam
se desprind
şi se scufundă lent.
Plouă,
peste tot.
În gât, în inimă, pe spate
îmi cad marile ploi de stingere a zeilor,
idolii plutesc în derivă…
În frizeria din colț
Cristos îşi tunde pletele şi barba.
Cum trec eu întins în luntre
în umeri şi-n femure, ca dintr-un mort,
simt încolţindu-mi iarba.
Clipă
frumoasă întâmplare a mâinilor mele
când te ating,
frumoasă întâmplare a ochiului meu
când te vede.
Degetele mi se aprind şi se sting
pipăind lumina curbată pe chipul tău.
De fiecare dată când pleci
un tânăr din mine, înalt,
sare în faţă şi se repede să se potrivească
pe umbrele tale
de pe ziduri, de pe copaci, de pe asfalt.
O privire spre cer
Uite, tu să stai aici,
eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa!
Acum stăm bine,
poftim podoabe!
Auzi liniştea peste noi
straturi, straturi,
cum cade?
Atinge-mi trupul cu mâna,
eu am să îţi iau durerea
să o duc mai departe.
Înghite-ţi cuvîntul,
nu spune!
Uite cum trec peste noi: Pământ, Lună, Marte.
Adolescent cavaler
Adolescent cavaler
la șold cu o spadă îngustă
tropoteam în galop
pe sub spice de grâu şi flori albastre de câmp,
eram pe rând
greier, şopârlă, lăcustă,
avânt şi evaporare,
plasă de fluturi,
copac drept,
copac strâmb.
Singurătate
Sub cearceafuri de plumb
pe o pernă de cărbune
se culcă inima mea
răsuflând greu pe gura aortei
sângele gros.
Moale ea se întinde pe salteaua de os
a spinării.
Împletind panglici negre
infirmiere nebune
îi cântă melodii de prisos.