Arhive etichete: Constantin Ciucă

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăSCAPĂ-TE! – Îți vine să omori pe cineva? Simți că zilele astea ai să îți tragi un glonț în cap? Te gândești să îți iei definitiv câmpii? Relax! Vino în Corfu!

NEAMȚUL DE GLYFADA – Pe plaja de la Glyfada au sosit autocare pline cu nemți albi, de vârsta a patra. După cum se știe, vârsta a patra este vârsta care începe după momentul în care trebuia să fii deja mort dar tu totuși mai trăiești.  După ce au fost extrași cu atenție din scaune, pentru a nu le fi dislocate încheieturi sau organe, nemții au fost lungiți pe șezlonguri, cu capul orientat către mare, și fiecare din ei a fost prevăzut cu câte un obiect decorativ în mână. Carte sau tabletă. Pentru a nu fi atins de soare, fiecare neamț are deasupra o umbrelă care îl acoperă în întregime. Alături, pe un scăunel de plastic, grecul i-a pus un pahar mare cu limonadă pe care mulți dintre nemți nu îl mai pot însă mișca.  Dimineața, când trec pe lângă ei în drumul meu spre plaja de nudiști, ne salutăm: Gutten Morgen, zic ei. Gutten Morga, dragii mei. Continuă să citești

Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii

Constantin Ciucă

SAMSON ȘI DALILA

Eu, dacă nu ating pământul cu bocancii, nu mă simt bărbat.

Cum îi stătea lui Samson puterea în plete, aşa îmi stă mie în bocanci.

În bocanci sunt leu!

Dă-mi însă o pereche de papuci de casă și fă-mi un ceai fierbinte.
Și ți-ai făcut rost de un căţeluş pupăcios.

 

ARITMETICA DESPĂRȚIRII

Oamenii se rup unul de celălalt

ca şi cum ai rupe cifra 1

in două cifre mai mici,

tot de 1,

stinghere,

care nu îşi mai găsesc apoi locul potrivit

în nicio altă numărătoare.

 

NOROC

Dintre toate vagoanele

prin care am trecut,

cel mai groaznic scârțâie, zăngăne şi huruie

asta în care m-am oprit.

Vagonul de dormit.

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăO PRECAUȚIE – Ca să îmi păstrez în continuare o părere bună despre mine, mă feresc de testele de inteligență ca dracul de tămâie.

NU TE AMBALA! – Când o femeie se uită la tine ceva mai insistent în metrou, tu ai impresia că ea se minunează de cât ești tu de arătos. Revino-ți! În timpul ăsta ea efectuează cu tine operații simple de adunare și scădere. Continuă să citești

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin Ciucă

DESPĂRȚIRE –  În apartamentul ei minuscul de pe Strada Grădinilor, numărul zece, Dulcineea începuse să se fardeze în faţa oglinzii şi chiar era uşor iritată de tuşul acesta de pleoape prost care se lua la cea mai mică atingere. Plânsese puţin, dintr-un motiv pe care nu şi-l mai amintea, şi trebuia deci să fie foarte atentă cum îşi decorează pleoapele. Adevărul era că săptămâna trecută îşi cumpărase şi un ruj nou pe care acum, dacă tot se ducea la Alicante, merita să îl încerce. S-ar putea să îi stea bine. Se pipăi din nou pe sânul stâng, îngrijorată. Bine că scăpase de individ. E adevărat că nodulii dispăruseră în tot timpul în care se culcase cu el însă, totuşi, ce pacoste pe capul ei atâţia ani de zile. Era liberă. Doamne! Ce senzaţie extraordinară! Era din nou liberă să facă ce vrea. Li-be-ră! Evident, trebuia schimbat cercul. Multe trebuiau schimbate.  Uf, ce tuş prost… Eeeh, na, că mi-a intrat în ochi! Continuă să citești

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăGENEROZITATE – Cineva, grijuliu cu cultura și cu efemerul vorbelor de duh de pe FB, mi-a făcut o surpriză absolut măgulitoare: lună de lună, postările mele sunt colectate și publicate într-o revistă de cultură. E ca și cum aș posta direct în analele literaturii. Mulțumesc! Iar revista, cu mine sau fără mine, merită citită.

POTRIVIRE – Citindu-mi cărțile, nu vă așteptați să regăsiți cărțile pe care le știați.  Cărțile mele nu se potrivesc nicăieri. Decât în sufletul omului. Direct! Continuă să citești

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăO ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂ (Omul se trage din câine)  –  Acum vreo trei ani, într-o vară, eram la o trecere de pietoni și așteptam cuminte să se facă verde ca să pot traversa. Pe trotuarul celălalt, așteptând să treacă în sens invers, era o doamnă cu un cățel. S-a făcut verde și am început să traversez. Pe la mijlocul zebrei m-am întâlnit cu doamna iar cățelul ei, după ce m-a mirosit pe pantofi câteva fracțiuni de clipă, și-a ridicat ochii spre mine iar eu mi-am lăsat privirea spre el. Ei bine, in momentul acela mi s-a întâmplat cel mai bizar lucru din viață: în loc să văd câinele, m-am văzut pe mine, privit de jos în sus, de la glezne înspre cap. Mă vedeam adică pe mine prin ochii câinelui. Jesus! Bine că nu m-am și gândit la ceva în clipa aia! Continuă să citești