Se spune că un economist și un om obișnuit mergeau pe stradă când deodată văd o bancnotă de $20 pe trotuar. Omul spune: „Uite, ce zi norocoasă, aia nu e cumva o bancnotă de $20?” La care economistul răspunde: “Nu are cum, dacă era o bancnotă de $20, cineva ar fi ridicat-o deja”. Știți cum în piața imobiliară, valoarea este „locație, locație, locație”? Ei bine, același lucru se aplică și la valoarea pieții de muncă. Iar implicația rezultată este remarcabilă. Înseamnă că barierele care te țin departe de un loc unde ești mai productiv, economic vorbind, sunt cele care te țin departe de contribuția pe care ai putea-o face. Și fiecare persoană ținută într-o țara mai săracă, trage puțin în jos economia globală. Iar mic cu mic se face mare. Statisticile arată că 1 din 20 de persoane care lucrează în țări mai sărace, ar putea, teoretic, lucra în țări mai dezvoltate. Iar toate aceste persoane ar adăuga un beneficiu imens la economia noului stat gazdă. Ar adăuga un beneficiu mai mare decât dacă s-ar renunța la toate restricțiile pentru comerț și investiții internaționale combinate. Continuă să citești →

Imaginea unui britanic în lume este în general ceea a unui domn distins, îmbrăcat elegant, punctual, politicos şi, cu riscul de a subestima, civilizat. Poate că acesta este şi motivul pentru care au avut atât succes de-a lungul deceniilor. Dar de departe, cel mai remarcabil lucru este faptul că au putut să menţină faţada asta atât timp. Orice legendă are un sâmbure de adevăr, se spune, şi aşa e cazul şi în Anglia. Burghezia şi înalta societate (pe vremea când încă există o burghezie) se comportau într-adevăr cu rafinament, însă marea masă a populaţiei nu prea se obosea cu astfel de obiceiuri. De fapt, se poate observa că singurele persoane pentru care manierele sunt ceva cu adevărat important sunt, poate printr-o coincidenţă, deşi nu prea cred, persoanele mai înstărite. Continuă să citești →