Nu ne putem închipui realitatea lumii în care trăim fără diversele și numeroasele manifestări ale imaginii în cadrul cinematografiei, a fotografiei și în ultimi ani, a noilor forme de media, fie ele artistice, informative, de divertisment sau toate împreună. Nu ne putem sustrage avalanșei de imagine care ne acaparează viețile, care ne deservește, care ne fascinează, ne manipulează, ne formează sau ne deformează opinii și convingeri, un produs al creației noastre, o unealtă a intereselor individuale sau de grup, un mijloc devenit scop, uneori superficial, alteori incontrolabil. Continuă să citești
Arhive etichete: Erica Oprea
Erica OPREA – Univers imaginar
Există momente în viață când ne dorim evadarea din această lume și o depășire a regulilor ei, de obicei presiunea fiind interioară, fiind implicit o problemă de percepție. Atunci când modul în care percepem lumea cu evenimentele ei exterioare devine insuportabil, ajungem să căutăm o modificare de percepție, sau, când acest lucru nu e posibil, o transformare sau o renaștere a exteriorității pentru a ne distorsiona viziunea. Continuă să citești
Erica OPREA – Artistul și creatorul Universului
Arta și credința au fost esențiale în viața oamenilor încă de la începuturile omenirii, în toate epocile pe care aceasta le-a traversat. De exemplu, atât în interiorul paradigmei antice, cât și în interiorul celei contemporane, se poate stabili o legătură între viziunea asupra artistului și viziunea asupra creatorului universului. Continuă să citești
Erica OPREA – Alături
Inevitabil asociez luna decembrie cu perioada copilăriei, cu o percepție acutizată a sacralității în cotidian, însă nu o sacralitate religioasă în primul rând, ci mai degrabă o sacralizare și o militari a familiei, o retragere către sine, către siguranță și liniște. Obiceiurile Sărbătorilor de iarnă, majoritar profane, căpătau statut de ritual în mintea copilului de atunci, care avea o înțelegere asupra vieții religioase asemănătoare populațiilor arhaice. Ciclicitatea, simpla repetare a unor gesturi, mirosuri sau culori părea să aibă rolul cosmicizării micii mele lumi, la sfârșitul unui an plin de bucurii, griji și alte felurite stări. Continuă să citești
Erica OPREA – Semn și logos
Erica OPREA – Asumarea condiției de sine și schimbarea
E la modă să te răzvrătești, să fii nemulțumit și să ai un spirit revoluționar care caută să schimbe lumea la orice pas, în cât mai scurt timp. De altfel, poți fi catalogat ca lipsit de dinamism, comod sau chiar desuet, dacă nu te lași angrenat în același mecanism, probabil pornind de la firescul ideii de schimbare în procesul evoluției. Continuă să citești
Erica OPREA – Devenire și identitate
Îmi aduc aminte o întrebare dintr-un test la filozofie: ne naștem sau devenim oameni? O întrebare care naște, în cadrul procesului de a i se oferi un răspuns, o altă întrebare: ne naștem cu o identitate sau devenim o identitate?
Obișnuiam să cred mai mult în acele elemente înnăscute, în acele elemente a priori, care ne-ar alcatui, ignorând aproape cu desăvârșire experiența, experiențele. Am crezut, câteodata, în mod naiv, că gândirea poate înlocui multe lucruri netrăite, printr-un set de convingeri puse teanc în aceeași gândire. Poate că e mai sigur să presupui că normele sunt adevăr universal și să nu înțelegi cum altcineva nu le poate respecta, în condițiile în care tu nu ai trăit altceva și ai avut toate condițiile necesare să le respecți. Continuă să citești
Erica OPREA – Demnitate versus vanitate
Diferența dintre acești doi termeni este atât de mică în accepțiunea unora încât sunt confundați….
Nu există om la care vanitatea să nu fie prezentă… Ea este tolerată și acceptată de toată lumea atât timp cât nu ia o formă pronunțată însă, adesea, trece neobservată fiind mascată sub diferite înfățișări: ambiție, tenacitate sau demnitate. Continuă să citești
Erica OPREA – Insectar
Mii de insecte se agită haotic, peste tot, făcând un zgomot infernal și înnegrind albastrul. Ai putea crede că asta însemnă libertate, să alerge fiecare în funcție de legea sa proprie, în direcții cât mai diverse. Și tu ai o mișcare a ta, așa încât nu le poți observa cu atenție traiectoria și gesturile, știi că există, însă nu poți spune nimic mai mult despre ele. Continuă să citești
Erica OPREA – A mulţumi…
Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipsește… (Schopenhauer)
Mulțumirea este unul dintre sentimentele spre care oamenii aspiră fără să conștientizeze că motive de mulțumire se găsesc în aproape orice și aproape oricând.
Natura umană are însă suficiente lacune încât să ne facă să dorim mereu mai mult, mereu mai bine, mereu altfel. A ne mulțumi cu ceea ce avem poate aduce împlinirea unora dintre noi. Alții spun că mereu este loc de mai bine și că ar trebui să ne depășim limitele, să Continuă să citești