S-a pregătit toată dimineața, a sunat-o cineva chiar de la prima oră, de la cabinetul președintelui Academiei, a spus vocea de femeie tânără din telefon.
–Va veni o mașină să vă aducă la noi, la ora 14, așa cum ați vorbit cu domnul președinte.
–Bine, am înțeles… a răspuns și a rămas cu ceașca plină cu cafea suspendată la jumătatea drumului obișnuit.
Își pregătise textul, erau adunate în ele noutăți despre geriatria medicală, așezase paginile într-o mapă veche, lăsată de Acti în biroul său de la mansardă. Cartonul acela mirosea a tutun aromat, din pipa decolorată a soțului ei. Dulceagă bucurie, îi venea să recunoască, își amintea cum striga el din baie uneori: caută răspunsul, Doamnă, nu clăbucii! Continuă să citești