Astăzi a început școala, pentru unii cel mai nedorit loc, pentru alții un loc frumos în care ai mereu prietenii aproape… Așa cum era firesc, am povestit cu colegii despre cum a trecut vacanța: unii au avut parte de călătorii, de noi experiențe, dar am întâlnit și cazuri care nu au avut ce povesti. Asta nu cred că se întâmplă atunci când părinții “sunt răi“ pentru că nu au posibilitatea de a-ți oferi o vacanță de mii de euro pe nu știu ce insulă, cu un nume pe care probabil că nici nu îl poți pronunța, dar ai auzit că e la modă să mergi acolo. Nu! Asta se întâmplă atunci când trăiești în niște vremuri în care ai atâtea posibilități de a nu te plictisi, dart tu o faci. Și asta chiar nu-i la modă, de cele mai multe ori, plictisindu-te pe tine, riști să îi plictisești și pe ceilalți. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Alexandru TUDOR – Ca într-o oglindă…
1.Seamănă cu frica de prezența ta
Ambele cu același iz de
Câine rătăcit singur în ploaie
Căutându-și lesa Continuă să citești
Mitruț Cristian BUTURUGĂ – Miuța?
„Miuţa? Ce-i aia? Dăm un search pe Google?” Cam astfel ar reacţiona un copil din noua generaţie, aşa de prin 2008 încoace… E păcat, mare păcat ca s-a ajuns să fim dependenţi de lucrurile virtuale şi de mediul online atât de mult, încât ceea ce copilăria ar trebui să reprezinte, şi anume voioşia, fericirea, zburdălnicia ce duceau la pierderea timpului cu orele pe afară jucându-te, se pierde şi acel spirit uşor-uşor dispare… Continuă să citești
Miruna DINESCU – Datul cu skate-ul
În zilele noastre, mulți dintre noi uităm să ne mai și jucăm, fiind ocupați cu lucruri, zic eu, mult mai importante. Copilăria a trecut, iar acum ne îndreptăm spre o altă etapă a vieții noastre, maturitatea. Continuă să citești
Mihai BĂLAȘA – Drumul spre tenis…
Copilăria, perioada vieții mele de care nu m-am despărțit de foarte mult timp, îmi aduce zâmbetul pe buze ori de câte ori mă gândesc la ea. Pentru mine copilăria înseamnă bunici, povești, jocuri și jucării și mult zâmbet. De jocurile copilăriei mele îmi amintesc cu drag ori de câte ori am ocazia. Continuă să citești
Dumitru SAVIAN – Lapte-gros?
Dacă stăm două minute și ne gândim la cât de mult lumea s-a schimbat în ultimii 20 de ani, o să realizăm că nimic nu mai este la fel. Odată cu această schimbare, inovația și tehnologia au acaparat viețile noastre și le-au transformat în activități repetitive, uneori plictisitoare și mult mai puțin energice. Continuă să citești
Cornel MOCANU – Încă puțină copilărie…
Când ești copil abia aștepți să crești și să faci ce vrei tu, fără să mai fii îngrădit de părinți. Când crești și dai piept cu viața reală începi să-ți dorești să fii din nou acasă la părinți și să nu ai niciun fel de grijă pe cap. Să nu trebuiască să te gândești la facultate/job/familie și să îți stea mintea doar la ceea ce vrei tu. Continuă să citești
CĂTĂLIN DIMITRIE ZEGHERU – Copilul care a fost…
Pentru un copil, lumea este un loc magic, iar jocurile reprezintă o modalitate de-a o descoperi. Înaintea dezvoltării tehnologiei, copiii inventau diferite jocuri, cu propriile reguli, foarte distractive ca „Baba Oarba”, „Lapte gros”, „De-a v-aţi ascunselea” şi multe altele, ocupându-şi, astfel, timpul lor liber. Continuă să citești
Daria STEMATE – În pantofii mei…
Atunci când vorbim despre dragoste, ne este foarte ușor și foarte probabil să o limităm între dragostea față de partener și dragostea față de familie și prieteni. Ne e la îndemână, simplu de vorbit despre asta… Avem o vastă cultură a „dragostei” în perimetrul marcat deja. Mișto… așa e normal. Dar devenim ipocriți.
Da, iarăși eu cu viziunea mea gri despre lume. Este însă adevărat (și să-l văd eu pe-ăla care mă contrazice) că există o a treia ramură a dragostei pe care o cunoaștem încă și mai bine decât pe primele două… În fapt, o cunoaștem perfect: în mod ironic totuși, nimeni nu vorbește despre asta, nimeni nu dă argumente și nimeni nu recunoaște – dragostea de sine. Continuă să citești
Laura Andreea STOICA – Dacă…
Dacă n-aș mai putea să-mi fac aripi din vise și gânduri, ca să zbor tot mai sus când mi-e încătușată libertatea,
Și dacă seara n-aș mai putea privi lupta luminii cu întunericul și dâra-i de sânge straniu ce-o lasă pe cerul în asfințit, ca să o pot simți apoi și-n mine,
Dacă urechile mele n-ar mai putea să distingă rugăciunea blândă a picurilor de ploaie de pe acoperiș de vacarmul furtunii dezlănțuite,
Și dacă dimineața mi s-ar fura clipa în care aerul fragil din mine se ia de mână cu aerul rece și proaspăt al pădurii, Continuă să citești