1.
Un semn
Cuvintele mă leagă cu mâinile la spate,
să nu mai șterg ploile, frunzele, iernile,
neașteptate daruri trimise gata împachetate,
pe chipul inocenței ascunse demult.
Vorbele mă spală de tristețe, Continuă să citești
Arhive etichete: poezie
Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii
1.
Cu ochii spre cer
Uite, tu să stai aici.
Eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa! Continuă să citești
Alexandru SANDU – Alte taine
1.
Din vis
vino, și ai să găsești
labirintul de fantasme
prin vise să-mi rătăcești
să-mi inspiri versuri și basme Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1.
azi voi dansa
printr-o durere albă
mai albă decît oasele
iar la sfîrșit
încă o dată
o să zîmbesc
la nesfîrșit
(aer în piatră) Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Trei poeme…
1.
TRENUL FANTOMĂ
Călătoresc la clasa doua printre fantasmele căzute din albume
şi garnitura, culmea, nu opreşte-n staţii,
dar şi aşa, în goana trenului, din ceaţa zărilor postume,
primesc chemări la judecată şi somaţii.
Se-aude în compartiment concert din muzică de Bach;
lumina gazului aruncă umbra călătorilor de-a lungul şi de-a latul
şi vine vorba de falimentele din vechiul crah –
în ochii lor citesc că eu sînt vinovatul. Continuă să citești
Andreea GHICA – Băi…
1.
o pereche de converși galbeni
rupți într-o parte
nu-ți vine să-i dai
parcă ți se strânge sufletul
un tricou lălâi
uitat de el în șifonier
el nu mai e
tricoul încă-l mai porți Continuă să citești
Cristina Monica MOLDOVEANU – Omul cu buzele lipite
Sunt încă în viață și, arar, încă mai scriu poezii. Întotdeauna am preferat să scriu pe scurt adevărul despre mine… Fiindcă oamenii mă evită și m-au lăsat complet singură de mulți ani… Am 46 de ani și aproape 33 de ani de suferință (calvar, nu martiriu și nici sacrificiu desigur). Absolut sigur nu am greșit nimic și nu am păcătuit nimic. Am fost doar foarte săracă de mică și de aceea toți m-au lovit și respins… Am fost peste tot ani și ani, cerând drepturi, mi s-a răspuns că nu am dreptul să muncesc cu diagnosticul meu psihiatric, dar nici să am pensie, nici copil (singurul meu vis o viață), etc… Acum vă împărtășesc bucuria mea că în sfârșit îmi vor da poate o pensie de vreo 500 de lei și ceva poate… puțin dar tot e ceva… Prin urmare, vă doresc o lectură plăcută, eu mereu am fost o persoană cu mare drag de oameni, nu am făcut nici cel mai mic rău, dar acum nu mai sunt deloc naivă să mai cred că pot crea ceva frumos, să îi luminez pe alții cu versurile… Sau cine știe! Continuă să citești
Vali NIȚU – Flori de iris
1.
ecoul tăcerilor unui scorpion
am căzut pentru a avea de unde mă ridica
la înălţimea iubirii tale
femeie ce mi-ai dat chipul
lumina şi curajul de a alerga
spre floarea de colţ a timpului nemultiplicat
încă alerg la braţ cu tine
suprapun ce am realizat
împliniri şi neîmpliniri
încerc să le adun între culori
o sumă de nedefinite nuanţe Continuă să citești
Elena-Liliana SUMEDREA – Chinuri de poveste
1.
Deja încep să simt cum tu mă vezi departe
Cum în urechea ta se-nmoaie alte șoapte
Și cu priviri mai aspre mă faci să simt că-s moartă
Și că a ta iubire atât de vie parcă
Se stinge-ncet în chinuri de poveste
Și despre mine parcă-ți dispare orice veste. Continuă să citești
Mihai Robert LUNGU – Cuvinte pentru rock
1.Notorietate deghizată
Abductat dintr-un capăt de lume, deprins de trecut,
Nelumescul omenesc a devenit, subit, plăcut.
În neființă am trecut, precum voi, restul, si-s rece,
Pășind pe uscat, într-o mare de timp, el trece…