Motto: N-am cer. Ce e mai departe de mine
sunt eu, negrul şi înlăuntrul.
Cerul meu este de carne neagră.
Cer îngropat.
(Nichita Stănescu – Lupta inimii cu sîngele)

În saloanele cu femei domnea aceeaşi atmosferă îngreunată de mişcarea întunericului. Era ceva mai cald parcă aici. Erau mai afective, mai materne şi mai seducătoare. Aici era locul mîngîierilor, al lingerilor din Lesbos, al gestului încet, nu dintr-o bucată şi cu icnete din salonul bărbaţilor. Şi aici eram imediat înconjurat de cum intram şi simţeam mîini moi cum mă ating cu delicateţe sau cu Continuă să citești →