Blockchain – inovația în finanțe
Fără urmă de îndoială, tehnologia a devenit în momentul de față unul dintre principalele motoare ale dezvoltării societății. Deși internetul este considerat cea mai importantă invenție din ultimul secol, gradul de evoluție al tehnologiei preconizat pentru următoarea perioadă pare să aibă potențialul de a aduce schimbări în acest clasament. Continuă să citești
Ianuarie 2017
Din rațiuni lesne de înțeles, jurnalul va fi publicat pe blog în varianta sa (auto)-cenzurată. Dacă se va transforma vreodată în carte, va putea fi citit în integralitate.
La Comrat, începe să ningă abundent. Temperatura coboară cu câteva grade bune sub zero (cincisprezece, șaisprezece, șaptesprezece) și străzile sunt repede acoperite de un strat destul de gros de zăpadă. Se întunecă devreme. O iarnă obișnuită, la prima vedere. Continuă să citești
Longevitate
Periodic citesc pe undeva că s-a mai descoperit un extra-longeviv al planetei. 110 ani, 118, 123, 130, 146, 168, 210, 268 și, în fine, 600 de ani. Toți aceștia sunt contemporani cu mine, dar vin de undeva de departe din timp și probabil că unii dintre ei or să meargă mai departe și după ce nu o să mai fiu eu pe aici. Și sunt răspândiți peste tot, pornind din Banat, trecând prin Rusia, India și terminând cu Brazilia și Tibet. Multe surse nu sunt credibile. Hai, înțeleg un 110 ani, un 120, la limită încape în mintea mea și 130 de ani, dar încep să am mari îndoieli după această vârstă, în ciuda asigurărilor de veridicitate pe care sursele respective le dau. Continuă să citești
1.ALTE PIEŢE, ALTE ÎNTÂMPLĂRI:
LA PLUS HAUTE TOUR
„Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani…”
Orişicât de chinui,
nu ştii să-l continui: Continuă să citești
Intelectuali „preţioşi” în căutare de cuvinte pompoase
1.Românul s-a născut poet şi a devenit blogger – Când în 1873, Titu Maiorescu scria “Beţia de cuvinte în Revista Contimporană”, probabil că nu intuia actualitatea pe care o va avea articolul său peste mai bine de un secol. În epoca în care internetul este cel mai „democratic” mijloc de răspândire a ideilor, oferind tuturor şansa de a-şi vedea cuvintele „publicate”, în fiecare român posesor de internet se naşte un scriitor, un om cu opinii. Românul, deci, după ce „s-a născut poet”, îşi trăieşte maturitatea ca blogger de profesie. Continuă să citești
1. Mona Muscă, doamne & domnițe
Uitându-mă la cum se chinuie doamna Lia Olguța Vasilescu să pară ceva, mi-am amintit cât de firesc îi era Monei Muscă să fie cineva. Și asta deranja al dracului de tare. Olguța nu deranjează. Uitându-mă la câte doamne și domnițe ară astăzi hectarele „eșichierului politic românesc”, mă întreb de ce nu au fost mai întâi trimise Domniile lor la cursuri intensive de desțelenire a minții. Continuă să citești
Carlo Cipolla – Legile prostiei
Am mai postat acest text acum vreun an de zile și a avut, pe bună dreptate, succes. Acum, mi-a revenit textul de la Dl Dumitru Ion și m-am gîndit că e foarte nimerit să-l reiau – în fond, prostia este eternă, iar vigilența noastră ar trebui să nu fie nici măcar o clipă slăbită, nici măcar față de prostia din noi, cu care sîntem îndeobște mai îngăduitori. De data aceasta, voi posta și linkul către articolul din Wikipedia, dedicat acestui remarcabil economist și gînditor italian… De fapt, linkurile către ediția engleză, dar și către cea italiană. Continuă să citești
1. Legea 51%. După populism nu răsare nimic
Uitați-vă un pic la fotografia acestui articol. Șase sortimente de cartofi, să tot alegi. Pungi diferite, marketing isteț, prețuri pe măsură. Eu vreau însă produse românești. În tot magazinul nu este niciun cartof românesc. Și nu e ca și cum România nu ar face cartofi. Dar România nu este în stare să găsească un sistem prin care alături de cartofii americani, belgieni, francezi și egipteni să-și pună proprii cartofi. Continuă să citești
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte. Dimineaţa. Am plecat. Am făcut. Am vorbit. Am trăit stări. Am stat. Am întrebat, am răspuns… Am fost în rol. A trecut vremea. Seara. Am plecat Am mers. Am intrat. M-am aşezat. Am deschis. Acum.
XXX Iată titlu bun de roman: POŞTA, al lui Bukowski. Nu mai interpretaţi. Luaţi-l cum e. Continuă să citești
Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”
Primul actor de origine română Societar al Comediei Franceze este Édouard (Eduard) de Max. Considerat în epocă unul dintre cei mai mari actori, tipul ideal de tragedian liric, Édouard de Max primea înalta onoare la 1 ianuarie 1918, fiind, în ordine, din 1680, al 355-lea Societar al Comediei Franceze. După patru ani avea să-i urmeze Maria Ventura (13 iulie 1886–3 decembrie 1954, Paris), care făcuse o carieră fulminantă la Paris; în 1929, Jean Yonnel (21 iulie 1891, București–17 august 1968, Paris), pentru ca în 1932 lista actorilor români/de origine română care primeau înalta onoare să se încheie cu Élisabeth (Ely) Nizan (24 aprilie 1896, București–martie 1969, Paris). Continuă să citești