Conflictul din Orientul Apropiat dintre organizația Stalul Islamic și cei cere i se opun  acesteia a escaladat în ultimele luni, scorul fiind încă indecis, chiar dacă statele  NATO și Rusia au hotărât să intervină militar pentru a îi stopa fundamentaliștilor și pentru a își impune interesele în zonă. Războiul nu a făcut numai victime în rândul populațiilor din Irak și Siria, dar și în rândul patrimoniilor acestora, extrem de importante pentru istoria universală, deoarece se știe că bazele civilizației au fost puse în Orientul Apropiat.  Statul Islamic și-a făcut un renume prin distrugerea de artefacte, totuși cea mai mare și cea mai recentă ispravă a sa a fost distrugerea Palmirei, o oază a civilizației greco-romane aflată în deșertul sirian. Comoditatea  decidenților politici occidentali a jucat și ea, trebuie să recunoaștem,  un rol important în această afacere.

Voi face un scurt istoric al Palmirei urmând perioadele sale de glorie și de decădere de-a lungul Antichității și epocii moderne pentru a arăta importanța acestui oraș în istoria lumii.

Perla deșertului

Palmira s-a situat, prin poziționarea sa geografică, la intersecția civilizațiilor, primind astfel influențe greco-romane, mesopotamiene și semitice din partea populațiilor nomade din deșert.  Constituirea acestui mozaic cultural a fost posibilă datorită amplasării Palmirei pe drumul comercial ce lega marile orașe ale Orientului de porturile grecești de la Marea Mediterană, aflându-se la distanță egală față de cele după repere.

Templul lui Bel, în prezent distrus

Orașul s-a dezvoltat în secolul I î.e.n, fiind una dintre puterile Siriei antice, tocmai acest aspect i-a făcut pe romani să îl cucerească. Romanii vor găsi un oraș organizat după  modelul așezărilor grecești  din  Orient, modelul democratic atenian fiind oarecum aplicat în Palmira. Anexarea romană va juca și ea un rol important mai departe în dezvoltarea economică a Palmirei, făcând din oraș un punct obligatoriu de trecere pentru caravanele ce se îndreptau către Mesopotamia. În plan cultural, Palmira a fost îmbogățită prin construcția unui amfiteatru, a unei agore și prin organizarea urbanistică după canoanele romane.  Se construiesc și temple precum cel al lui Bel, zeu al cerului și pământului preluat din mitologia mesopotamiană.

Templul lui Baalshamin, dedicat unei alte zeități importante pentru Palmira

La începutul secolului al III-lea, colonia romană Palmira este sever amenințată de catre expansionismul persanilor. Se vor da lupte grele între romani și perși, romanii fiind înfrânți într-o bătălie în care va cădea prizonier chiar împăratul Valerian, o situație de altfel penibilă pentru Roma. Lui Septimius Odenath îi revine sarcina de a apăra provinciile romane din Orient. Acesta își face bine datoria, reușind să îi împingă pe persani către Mesopotamia.  Împăratul Galian îi va acorda titlul de Imperator, pe care acesta îl va păstra până la asasinarea sa din 267.

Lui Odenath îi urmează la tron soția sa, Zenobia, despre care se zice că ar fi contribuit la asasinarea consortului ei. Zenobia, originară din Italia, are totuși planuri mari, aceasta  dorește să transforme Palmira într-o adevărată capitală. Astfel, ambițioasa regină caută să își întindă autoritatea în tot Levantul controlat de către romani, reușind chiar să își extindă influența asupra Egiptului, grânarul Romei. Această atitudine nu convenea împăratului mai ales datorită importanței economice și strategice a regiunilor pe care Zenobia încerca să pună mâna. Împăratul Aurelian (din ordinul lui s-a retras administrația romană din Dacia) începe expediția care va pune capăt măreției Palmirei.În 272, legiunile romane cuceresc orașul din deșert și o iau prizonieră pe Zenobia.

Zenobia, regină a Palmirei (267-272)

În anii ce vor urma. importanța Palmirei va scădea treptat, acest lucru datorită unui acord  ce va fi semnat către sfârșitul secolului al III-lea între romani și perși prin care vama pe unde trebuiau să treacă toate caravanele este mutată întru-un oraș ce se găsea mai la nord. Astfel, Palmira va fi izolată complet în secolele ce vor urma, locuitorii săi, cu mult mai puțini, urmând să locuiască in continuare în locuințele antice. Datorită amplasării vechiului oraș într-un deșert cunoscut ca fiind periculos datorită jefuitorilor care îl bântuiau, descoperirea Palmirei de către europeni va fi amânată până în secolul al XVII-lea când niște negustori britanici o vizitează.

De atunci, Palmira a devenit unul dintre cele mai importante situri din Orient pentru arheologi, acolo fiind găsite multe artefacte care reflectau opulența de altădată a orașului precum mătăsuri originare din China, adevărate obiecte de lux pentru acea perioadă, chiar dacă în prezent produsele de provenință chinezească au căzut în derizoriu. Asta susține și importanța avută pentru comerțul oriental de acest oraș caravanier.

Iconoclasmul modern

Dacă în Antichitate luptele în Orient se dădeau între romani și persani, în prezent luptele se dau între Statul islamic, de o parte a baricadei,  și armatele guvernului sirian și respectiv irakian,  plus populațiile care se opun fundamentaliștilor pe de cealaltă parte.

 După cum spuneam mai sus, Daech (numesc Daech Stalul islamic deoarece acesta este acromimul arab al grupării, vehiculat mai mult de către presa franceză) și-a făcut un renume din distrugerea obiectelor de mare valoare ce datează din timpul Orientului Antic. Numai în primăvara anului acesta, Daech a distrus in Mosul și alte orașe irakiene artefacte akkadiene, deci urme ale lăsate de primele  civilizații ale Umanității ( sumerienii, babilonienii și asirienii). Ulterior, liderii Statului islamic și-au dat seama că artefactele  nu trebuie să mai fie distruse, ci vândute pe piețele din Europa și America. În prezent, vânzarea ilegală de obiecte antice de artă este a doua sursă de finanțare a Daech după vânzarea de petrol. Statul islamic a cucerit Palmira la sfârșitul lunii mai după lupte cu trupele siriene ale lui Bachar al-Assad. Palmira va urma să devină din acel moment locul de executie al mai multor persoane considerate ca fiind susținătoare ale lui Al-Assad, printre care și pe fostul responsabil al sitului arheologic din Palmira, Khaled Assad. Ruinele templelor din Palmira vor fi și ele dinamitate la sfârșitul lunii august.

Dar de ce caută Daech să distrugă patrimoniul Antichității? Răspunsul a fost dat de către istoricul francez Maurice Sartre, expert în istoria Orientului Antic. Acesta susține că Statul islamic dorește să distrugă idolatria, ceea ce ei consideră păgânism datorită neapartenenței la cultul mahomedan. Totuși, această idee riscă să lase un popor, și Umanitatea  până la urmă, fără trecutul său istoric dacă nu este combătută activ. La ora actuală, Franța, Marea Britanie, SUA, și chiar Rusia au luat decizia de a ataca Daech, mai mult din aer decât de pe sol. Totuși, ar fi putut să intervină mai devreme.

Ca încheiere s-ar putea afirma că Palmira a fost distrusă de fanatismul religios combinat cu lipsa de inițiativă și comoditatea marilor puteri-o crimă odioasă. A priva un popor de trecutul său este o mare crimă, după cum susținea cunoscutul istoric medievist francez, Jacques le Goff. Totuși ar fi de afirmat că avem de a face cu o mică ironie a istoriei,  Palmira antică, prin caracterul său cosmopolit și tolerant se află la un pol opus față de Statul islamic, ce promovează intoleranța față de tot ce nu corespunde fanatismului său religios, fie că e vorba de oameni, de idei sau de trecut.

ANDREI  PETRESCU este elev, e pasionat de istorie, a publicat și alte articole și dorește să urmeze, cum zice, o carieră în acest domeniu…