1.Cu Beligan… – Odată, maestrul Beligan i-a spus, zâmbindu-i cu blândețe și cu binecunoscuta-i maliție fermecătoare, unui gazetar ciumparliu, care, desigur, făcea și el, în felul lui, pe-a… filosoful de presă de județ, și care i s-a adresat, exprimându-și cam cu aceeași mârlănie „filosofică” devenită parcă „brend” pentru unii dintre „filosofii” de renume județean de azi (nu admirația, ci nedumerirea ciobănească față de faptul că la o vârstă atât de „înaintată” meșterul Beligan continua să fie prezent pe scenă, adică să joace, să traducă, ori chiar să monteze, în calitate de regizor, spectacole) : „Uite, dragul meu, dacă nu-ți place vârsta mea, dacă ți-e atât de antipatică, ori dacă te supără, nu pot decât să-ți urez să n-o apuci…” Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Octavian SOVIANY – Opt …
1.
Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip
1.
Atâta de frumos…
Atâta de frumos miroşi a timp
ca o gutuie iarna pusă în odaie
ca imaginea unor crizanteme galbene
în glastră ca o pâine ieşită din ţest
ca o dimineaţă
ca un trandafir rămas printre zăpezi
în curtea unei copilării mereu pierdute Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Șapte semne…
1.
Un semn
Cuvintele mă leagă cu mâinile la spate,
să nu mai șterg ploile, frunzele, iernile,
neașteptate daruri trimise gata împachetate,
pe chipul inocenței ascunse demult.
Vorbele mă spală de tristețe, Continuă să citești
Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii
1.
Cu ochii spre cer
Uite, tu să stai aici.
Eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa! Continuă să citești
Alexandru SANDU – Alte taine
1.
Din vis
vino, și ai să găsești
labirintul de fantasme
prin vise să-mi rătăcești
să-mi inspiri versuri și basme Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1.
azi voi dansa
printr-o durere albă
mai albă decît oasele
iar la sfîrșit
încă o dată
o să zîmbesc
la nesfîrșit
(aer în piatră) Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Trei poeme…
1.
TRENUL FANTOMĂ
Călătoresc la clasa doua printre fantasmele căzute din albume
şi garnitura, culmea, nu opreşte-n staţii,
dar şi aşa, în goana trenului, din ceaţa zărilor postume,
primesc chemări la judecată şi somaţii.
Se-aude în compartiment concert din muzică de Bach;
lumina gazului aruncă umbra călătorilor de-a lungul şi de-a latul
şi vine vorba de falimentele din vechiul crah –
în ochii lor citesc că eu sînt vinovatul. Continuă să citești
Andreea GHICA – Băi…
1.
o pereche de converși galbeni
rupți într-o parte
nu-ți vine să-i dai
parcă ți se strânge sufletul
un tricou lălâi
uitat de el în șifonier
el nu mai e
tricoul încă-l mai porți Continuă să citești
Cristina Monica MOLDOVEANU – Omul cu buzele lipite
Sunt încă în viață și, arar, încă mai scriu poezii. Întotdeauna am preferat să scriu pe scurt adevărul despre mine… Fiindcă oamenii mă evită și m-au lăsat complet singură de mulți ani… Am 46 de ani și aproape 33 de ani de suferință (calvar, nu martiriu și nici sacrificiu desigur). Absolut sigur nu am greșit nimic și nu am păcătuit nimic. Am fost doar foarte săracă de mică și de aceea toți m-au lovit și respins… Am fost peste tot ani și ani, cerând drepturi, mi s-a răspuns că nu am dreptul să muncesc cu diagnosticul meu psihiatric, dar nici să am pensie, nici copil (singurul meu vis o viață), etc… Acum vă împărtășesc bucuria mea că în sfârșit îmi vor da poate o pensie de vreo 500 de lei și ceva poate… puțin dar tot e ceva… Prin urmare, vă doresc o lectură plăcută, eu mereu am fost o persoană cu mare drag de oameni, nu am făcut nici cel mai mic rău, dar acum nu mai sunt deloc naivă să mai cred că pot crea ceva frumos, să îi luminez pe alții cu versurile… Sau cine știe! Continuă să citești