Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Daria STEMATE – Cultură prin observație
Prima observație
În plimbarea cu taxiul pe care am întreprins-o azi dimineață, eu am stat pe locul din spate-stânga. De cum am intrat în mașină, mi-am dat seama ca nu-mi place mirosul grețos specific și m-am mirat că șoferul poate să stea așa zile întregi. Era de vârsta a doua, brunet și puțin cam chel în față; îmbrăcămintea lui nu arăta decât prost-gust, le fel cum și parfumul denota un simț foarte slab sau inexistent al cantității. Continuă să citești
Cătălina CRISTACHE – Un tramvai numit dorinţă?
Iată-l că vine încet, se zărește înaintând molcom. Are pe puțin 30 de ani, e greoi, zgomotos, demodat. Probabil că periodic scaunele îi sunt vopsite, podeaua măturată. În mod cert a găzduit aparate de taxat umane, mecanice și, mai nou, electronice. Le-a primit pe toate, taciturn. Ușile i se închid cu zgomot și atunci când pleacă de pe loc are o smucitură deloc prietenoasă. Uneori se oprește fără motiv și refuză să mai plece din loc, revărsând cu seninătate, printre mașini, Continuă să citești
Bogdan Mihai VLĂDUCĂ – O nouă lume veche
Ce pot spune, îmi place viaţa în Anglia ca imigrant. Îmi place şi orăşelul meu, Worcester. Sunt o groază de lucruri de învăţat de la oraşul ăsta. Civilizaţie, armonie, un sistem de viaţă curat. Bine, nu-i neapărat şi uşor, dar asta este partea a doua. În orice caz, atunci când eşti imigrant, ai ocazia de a observa “băştinaşii”, pe englezi. Şi bineînţeles, ai şi ocazia de a trăi ca ei. Şi oricât de frumos ar suna asta, este unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată. Continuă să citești
Cristian Gabriel GROMAN- Cum au trecut anii
Nu știu cum au trecut atât de repede și unde au zburat acești ani, dar au trecut aproape 20 de când am absolvit liceul Carabella. Deși nu am fost niciodată un elev model (eram chiar unul ”problemă”), îmi aduc aminte cu plăcere de unele momente din acea perioadă. Diriginte ne era domnul Florin Făgărășanu, Dumnezeu să îl odihnească! A fost profesorul meu de limba română, un domn care părea dur la prima vedere, însă avea un suflet cald și bun mai ceva ca o Continuă să citești
Radu TECUCEANU – Înainte!
„Onward” (înainte) este motto-ul orașului Calgary încă din 1884. Spiritul acestui motto este parte integrantă din tot ceea ce Consiliul și Administrația fac pentru cetățenii acestui oraș. Poate par vorbe goale sau slogan electoral, dar noi trăim asta zi de zi și, de curând, am văzut motto-ul pus încă o dată în practică într-o situație pe care nu ne-am fi dorit-o. Acum o săptămână a început în Calgary (și în sudul Albertei) cea mai devastatoare inundație de până acum. Sper să și rămână cea mai mare din toate timpurile. Un cumul de factori a dus la acest dezastru: o lună mai Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – Cinci poeme
dincolo
adu-ți aminte să nu repeți greșeala
care te-a făcut să disperi de fiecare dată când
vedeai în jur culoarea negru
gândește-te la lucrurile care te făceau fericită
transpune-le în timp
privește-le ca pe un 3D
fii relaxată; Iulian ți-ar spune că
nu rezolvi nimic dacă te îmbeți Continuă să citești
Alina PREDA – Și privea pierdut…
Și privea pierdut în urma lui, iar ochii săi cenușii și șterși urmăreau pașii care se îndepărtau cu aviditate, ca și cum toată ființa sa s-ar fi refugiat în acei ochi. Și în mâini, pentru că își plimba cu nervozitate o palmă peste alta, sperând sfâșietor de tare să resimtă, măcar pentru o secundă, căldura acelor mâini care acum se pierd în zare. Continuă să citești
Daria STEMATE – S-a mai spus și înainte
Se spune că dragostea e oarbă și e surdă – se spune că dragostea acoperă totul; uniformizează totul. Și se prea poate să n-o fi cunoscut eu; e mai mult decât posibil să nu fi trăit o poveste de iubire. Dar ce se spune e minciună. Cum ai putea să te lipsești de ceea ce vezi? Cum ai putea să nu te bucuri de fiecare defect fizic pe care celălalt îl are – cum ai putea să nu-l complimentezi pentru asta? Să fii orb? Să te prefaci că nu vezi doar de frica unui eșec? Și pentru ce, mă rog, ar trebui iubirea Continuă să citești
Alexandra MOCANU – La cald
Am încercat să dibuiesc ceva inteligent, care să convingă, ceva fără fisuri, care sa mă facă să-mi ating scopul. Dar. M-am gândit mult la spațiile goale și am încercat să formulez o strategie care să mă pună în mișcare. Oriceul era la câteva sinapse distanță și mie nu-mi venea nimic. Sau erau prea multe: mașinării ciudate care furnizeze mâncare, un antidot pentru cancer, o minune pe săptămână, un progrămel care să ne facă mai deștepți, o doctorie pentru frumusețe, un leac pentru Continuă să citești