A fost seară, a fost dimineaţă…. Dar asta a fost, a fost demult… Primele acorduri ale acestei melodii au introdus spectatorii în atmosfera piesei „Deliruri”, jucată în premieră, la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte.
Muzică, dans şi stări sufleteşti care alternează cu fiecare secundă ce trece din tulburătorul spectacol… Râsu-plânsu, ar spune Nichita Stănescu… Continuă să citești
În colecția Cartea de teatru a Editurii Humanitas a apărut PROFU, de Jean-Pierre DOPAGNE. Citește pentru noi, din carte, un mare actor, Răzvan VASILESCU. În urmă cu foarte mulți ani, într-un Târgu-Jiu prăfuit, am „locuit” nouă luni, ca militar cu termen redus, într-un pat apropiat de-al lui, într-o cazarmă în care toate pericolele veneau dinspre Coloana Infinitului. Aviație inamică la joasă înălțime, răcnea un locotenent idiot și noi toți ne culcam în praful patriei gorjene… Acum Continuă să citești
Cum putem oare defini acest cuvânt care este mai presus de înțelegerea mea? Mereu simt nevoia să-mi exprim gândurile despre acea perioadă pe care o numesc „EPOCA DE AUR ” a vieţii mele, prin cuvinte triste, dezolante, rămășiţe ale sufletului meu incomplet, hrănit doar de amintiri pe jumătate uitate… O să încerc însă să aduc la iveală şi unele urme pe care copilăria le-a lăsat adolescenţei mele şi pe care le-am luat în seamă doar acum când consider că m-am mai maturizat „niţel”. Continuă să citești
Adolescenţa… Dacă vrem să o definim strict din punct de vedere ştiinţific, atunci putem să spunem că adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 şi 18 ani, având multiple aspecte particulare, de la individ la individ. Continuă să citești
Îți mai amintești care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut fără a te gândi la ideea de a obține ceva în schimb? Sau o astfel de amintire e atât de îndepărtată încât a intrat undeva în subconștient și a rămas acolo pentru restul existenței tale, fără a mai vrea să se întoarcă la tine? Continuă să citești
A fi responsabil nu înseamnă a te încărca cu gânduri sau efectiv a te preocupa prea mult ceva anume. A fi responsabil este ceva ce putem demonstra pe moment, e ca un strigăt ce ne cheamă, iar noi trebuie să fim atenți pentru a-i putea răspunde. Capacitatea de a face alegeri de moment, care-ți exercită o anumită presiune, reprezintă abilitatea unui individ de a fi responsabil, spontaneitatea este alt cuvânt care face parte din familia lexicală a sa. În momentul în care te pregătești pentru niște decizii din timp e ca și cum ți-ai face temele, nu sunt împotriva temelor și nici pregătirii pentru o anumită sarcină, însă sunt contra roboților, care refuză să gândească în afara tiparului și să-și asume niște riscuri. Continuă să citești
Cu toţii ştim că timpul în raport cu viaţa fiecărui om reprezintă o cale care, mai degrabă, te conduce către un destin perfect sau unul mai puţin perfect. Prin „destin perfect” înțeleg un stil de viaţă care te face să te simţi împlinit. Timpul nu se „comercializează” dar este de preţ, deoarece reuşeşte să îţi arate că viaţa înseamnă „a avea şi a obţine” la un moment dat. Continuă să citești
Se spune că omul atinge maximul de potențial, privit din toate punctele de vedere, între 20 și 25 de ani. Cel puțin aceasta ar fi concepția anticului grec. Platon își începe discipolatul pe lângă Socrate în jurul vârstei de 20 de ani. Noica, pe de altă parte, ne spune că nu putem să spunem ceva în filosofie înainte de vârsta de 40 de ani. Până atunci suntem într-o fază de formare – în care încă avem mintea, simțurile, cultura tulburi, fără sedimente. Într-un fel, dacă Continuă să citești
Timpul reflectă durata de existenţă a obiectelor şi a fenomenelor, simultaneitatea sau succesiunea lor. Timpul fizic exprimă măsurarea desfăşurării temporale dintre două momente. Putem să îl definim ca număr al mişcărilor dintr-un interval dat. Timpul uman este rezultatul reflexiei raționale şi al meditaţiei asupra raportului existență-timp-finitudine. Continuă să citești
Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi, așa spunea un cântec folk din anii 70… Trăim fiecare timpul care ni s-a dat, preocupați de ceea ce ni se întâmplă, suntem mulțumiți, uneori fericiți sau dezamăgiți, norocoși sau nu, așteptând să vină timpul „în care ne merge bine”. Suntem contemporani cu zbuciumul, suferința sau disperarea celor de lângă noi. Continuă să citești