Arhive autor: Cultura de sâmbătă

Cristina Monica MOLDOVEANU – Omul cu buzele lipite

cropped-cs_logo_sq-300-e1424474351203.jpgSunt încă în viață și, arar, încă mai scriu poezii. Întotdeauna am preferat să scriu pe scurt adevărul despre mine… Fiindcă oamenii mă evită și m-au lăsat complet singură de mulți ani… Am 46 de ani și aproape 33 de ani de suferință (calvar, nu martiriu și nici sacrificiu desigur). Absolut sigur nu am greșit nimic și nu am păcătuit nimic. Am fost doar foarte săracă de mică și de aceea toți m-au lovit și respins… Am fost peste tot ani și ani, cerând drepturi, mi s-a răspuns că nu am dreptul să muncesc cu diagnosticul meu psihiatric, dar nici să am pensie, nici copil (singurul meu vis o viață) etc… Acum vă împărtășesc bucuria mea că în sfârșit îmi vor da poate o pensie de vreo 500 de lei și ceva poate… puțin, dar tot e ceva… Prin urmare, vă doresc o lectură plăcută, eu mereu am fost o persoană cu mare drag de oameni, nu am făcut nici cel mai mic rău, dar acum nu mai sunt deloc naivă să mai cred că pot crea ceva frumos, să îi luminez pe alții cu versurile… Sau cine știe! Continuă să citești →

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 9)

Imagini pentru ionut cristache

Doamna nu se uita, de obicei, la emisiunile siropoase, lacrimogene, dar în seara de sfârșit de ianuarie, în care auzea vântul zdrențuind totul afară, și-a tras fotoliul mai aproape, și-a acoperit picioarele cu pătura pufoasă, și-a adus și un ceai fierbinte din bucătărie și a așteptat să treacă genericul bubuitor și strident. Întâlniri de gradul zero, așa se numea emisiunea pe care nu o mai văzuse niciodată până atunci.
Continuă să citești →

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

RADU PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

Fotografia de profil a lui Radu ParpautaDintr-o proză – (…la care „împletesc” de vreo săptămînă, îndemnat și de Radu Sergiu Ruba. Îi mulțumesc! ) Căzuse noaptea de-acuma. Croșetam cu sergentul Sănduleanu la o eventuală prietenie, dezvăluindu-ne experiențele noastre amoroase, rudimentele de experiențe amoroase, pe care, ca să pară mai înfoiate, le presăram cu multă imaginație și lecturi literare. Cînd deodată auzim un rîs gros, parcă ieșit din străfunduri de gheenă. Rîdea Ileana în ritm sacadat, neliniștitor, parcă străin de voința ei. Ne-am tras mai aproape de gard, uitîndu-ne cu discreție peste el. Continuă să citești →

Gheorghe SCHWARTZ – Proza de sâmbătă

Fotografia de profil a lui Gheorghe Schwartz1. Iar, la sfârşit, liniştea binemeritată – Doctorul Zimberlan, un personaj deosebit de respectat, nu se simţea bine.
– Trebuie să duceţi o viaţă mai ordonată. Adică să nu vă mai pierdeţi nopţile prin localuri, i-a spus medicul doctorului Julius Zimberlan.

-De tot?

-Măcar pentru o vreme. Continuă să citești →

Pușa ROTH – Proză scurtă

Pușa RothFemeia şi copacul (VIII)

Nu scăpase de obiceiul de a se uita lung la copacul de lângă fereastra bucătăriei, la cei doi porumbei care şi-au trăit tinereţea împreună. Nu ştia că porumbeii sălbatici sunt monogami, credea că „orăşeni” fiind, au căpătat obiceiuri omeneşti – trăiesc pe la ferestrele noastre, nu-i aşa! – dar ei şi-au păstrat cuibul an de an, fără a se sinchisi de obiceiurile lumii moderne. Însă, spre surprinderea ei, cei doi şi-au găsit, evident pentru confortul zilnic, şi-au găsit câte o creangă pe post de camere de zi, dar noaptea stau lipiţi unul de celălalt ca şi acum 10-12 ani când i-a văzut pentru prima dată. Continuă să citești →

Alexandra MOCANU – O apă mare

Alexandra Mocanu 2București, februarie, 2017…

-N-am… n-am pe nimeni Aia e! Doar eu cu Bunuțul. Nu le pasă, m-au dat afară. Nici câine nu sunt!

București, 2017. Grozăvești Pod. Vin dinspre metrou, absorbită de mine, de ger, de nimicuri. În jur, oameni grăbiți, rebegiți de frig, răsfirați care încotro. Și când e iarnă trotuarul se îngustează, taman bine ca să-i tragi o privire înciudată ăluia care a călcat în fața ta și te-a înghesuit. Dar nu despre asta e vorba. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Jacques Ellul – Metamorfoza burghezului

https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p480x480/12963913_1061927447212418_1232279340755278526_n.jpg?oh=127a7dbb4495e1c0243a2ac13dc279f0&oe=57866CA0Jacques Ellul – metamorfoza burghezului

2.Am ajuns şi la cel mai bun de gură dintre toţi: intelectualul, artistul – prin tradiţie antiburghez. Noi scoatem strigăte de admiraţie vizavi de antiburghezismul Beattleşilor, a beatnicilor, a teatrului lui Albee şi tutti quanti. Nu e un lucru nou. Să ne reamintim că de la apariţia burgheziei în calitate de clasă, artistul s-a ridicat împotriva Nenorocitului. Romanticii au fost – trebuie s-o reamintim – antiburghezi. Marea perioadă a Fovilor, ilustrată de Daumier, arăta convingător opoziţia dintre geniul (deja cu plete) şi burghezul ( cu pălărie înaltă). Continuă să citești →