Profesorul Faustin (fragment)

Şi tot cam pe vremea aceea lui Gyurka i s-a întâmplat, spre necazul maică-sii, să se îndrăgostească. La o petrecere dată de unul dintre tovarăşii săi de birt a cunoscut o fată ce a izbutit să-i răscolească simţurile, care până atunci se arătaseră surprinzător de amorţite. Zsuzsa era o tânără cam urâţică la chip, măruntă, dar foarte bine făcută. Născută dintr-o familie săracă lipită pământului, într-un sat pierdut în inima secuimii, venise la oraş cu gând de căpătuială. Fiindcă era ageră la minte şi iscusită la socoteli, a fost primită ca vânzătoare într-o dugheană de mărunţişuri din centrul oraşului. Cei care o văzuseră în tinereţe spuneau că avea părul roşcat, ochii verzi, faţa foarte albă şi pătată pe ici pe colo de ceva pistrui. Continuă să citești →