1.Tocmai
m-am întors din războiul
de o sută de ani.
Am o rană la pântece.
Am nişte degete
boante de ucigaş. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip
1.
şi la puţin timp
găsesc neînţelegerea
iubirii de peste timp
Iubito gândeşte-te
că nu mai este timp….!!! Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Cinci…
Dor de toamnă târzie
Vinovată de toamnă îmi atârn visele
tot mai rare în copacul vieții celeste,
unde anotimpurile sunt senzații,
deseori cuvinte pentru poeți. Continuă să citești
Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii
FEMEIA DIN BABILON
Femeia ieșea din Babilon noapte de noapte
și îmi aducea o tăbliță de lut
peste care
îmi purtam limba ca și cum aș fi vrut să sărut
ce îmi scria. Continuă să citești
Vali NIȚU – Flori de iris
1.
pânză de suflet
în noaptea pictată
buzele tale
sunt destinate unui sărut pătimaş Continuă să citești
Alexandru SANDU – Alte taine
1.
Echinocțiu
da, la început a fost cuvântul
și zise nepătrunsu:
să se dea ora-nainte!
și s-a înfăptuit
biruința luminii
asupra cerului înstelat ca un tatuaj
fiat lux! Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1.
și vine îngerul
și spune hai
dar nu ai timp
și nici lumină
și vine îngerul
și îi spui hai
și-ți face semn să taci
și e lumină
(insomnie) Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Un poem…
MAȘINA TIMPULUI
Larisei, la aniversară, cu nesfîrșită iubire.
Ghemotocul de carne ce-ți dădea cînd și cînd
șuturi zdravene-n burtă, spre a ne reaminti
că există, că-i merge bine
în apa aceea întunecat-călăuzitoare,
s-a ridicat într-o zi în două picioare. Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Sovianysme; un nou roman
Profesorul Faustin (fragment)
Şi tot cam pe vremea aceea lui Gyurka i s-a întâmplat, spre necazul maică-sii, să se îndrăgostească. La o petrecere dată de unul dintre tovarăşii săi de birt a cunoscut o fată ce a izbutit să-i răscolească simţurile, care până atunci se arătaseră surprinzător de amorţite. Zsuzsa era o tânără cam urâţică la chip, măruntă, dar foarte bine făcută. Născută dintr-o familie săracă lipită pământului, într-un sat pierdut în inima secuimii, venise la oraş cu gând de căpătuială. Fiindcă era ageră la minte şi iscusită la socoteli, a fost primită ca vânzătoare într-o dugheană de mărunţişuri din centrul oraşului. Cei care o văzuseră în tinereţe spuneau că avea părul roşcat, ochii verzi, faţa foarte albă şi pătată pe ici pe colo de ceva pistrui. Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 7)
Mâini lungi și palide i-au smuls cartea pe care o ținea în față, a pierdut șirul cuvintelor, dar n-a avut nicio reacție. Vedea, pe geam, cerul albastru, fără nori și își închipuia lumea nouă, în care trăia de peste doi ani, învârtindu-se ca un carusel uriaș. Lizette n-a putut să adoarmă decât spre dimineață, nici bărbatul ei nu prea a avut somn, s-a fâțâit prin pat și a coborât de mai multe ori jos, în bucătărie. Continuă să citești