DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…
Something Went Really Wrong
By Jordan Muncz
Instead of Forward Continuă să citești
DE AICI AM ÎNCEPUT… – Viaţa unui român la Londra nu este uşoară, aşa cum poate părea unora, e un amalgam de sentimente, de trăiri, de bucurii, de tristeţi. Dacă ai „norocul” să vii aici direct din România, vei fi – cu siguranţă – plăcut impresionat de politeţea care te înconjoară la tot pasul. Dacă îl calci pe un englez pe pantof, ai cele mai mari şanse ca tot el să îţi ceară şi scuze. Cel puţin spune un „sorry”, acolo, chit că îl gândeşte sau îl spune mecanic… Continuă să citești
Ce să zic, de fiecare dată când mă gândesc că scriu prea mult despre politică, se întâmplă un eveniment de genul ăsta şi ori ce faci tot acolo ajungi aşa că prefer să-l abordez din plin pentru ca mai apoi să putem trece mai departe. Oricum, ca şi cu majoritatea voturilor democratice, alea iacta est, cel mai productiv lucru ce poate fi făcut este trecutul mai departe. Continuă să citești
Ce s-a întâmplat anul trecut?
Coridoare prelungi, coloane, decoruri grandioase, covoare care absorb, în moliciunea lor, sunetul pașilor care le traversează, un spațiu repetitiv, ermetic, dar în mod continuu surprinzător prin prețiozitate… astfel se deschide spre a te închide, aproape imperceptibil, universul filmului care m-a captivat. Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă
Ceea ce mă atrage nespus de mult la fotografie este o curiozitate-fascinaţie de genul celei expuse de Barthes; Fotografia este pentru mine terenul explorator, cutia cu jucării şi cutia Pandorei în acelaşi timp. Sunt fascinat de acest joc serios care pune în mişcare reprezentarea interioară cu care operează pictorul, cel care îşi expune în tablou realitatea psihică pe de o parte, iar pe de altă parte, mişcarea reprezentării numită „obiectivă” dată de lentila foto – cea care ne-ar prezenta realitatea „aşa cum este ea” (sic). De fapt, cu cât iscodesc mai mult fotografia, ca şi pictura, nu văd decât un joc al imaginarului şi într-un caz şi în celălalt. Şi acest joc este minunat şi în a-l inventa (ca actor principal) şi a-l consuma (ca spectator)! Continuă să citești
Care e palatul preferat al lui Tăriceanu? Partaj-Mahal
Ce cântă acum Turcescu? Drum & Băse
Ce poante nu merg la PNL? Alea cu Alinuța.
Ce film se proiectează la UDMR? La Vita e Marko Bella (*sunt 90% convins că pe-asta am auzit-o undeva!)
Ce fel de băi mai face Traian Băsescu? Băi de ce a mai rămas din mulțime. Continuă să citești
Informația nu a circulat niciodată mai repede, mai departe și mai eficient ca în ziua de astăzi. Grație descoperirii internetului, o cantitate enormă de date a fost creată, putând fi ușor accesată și procesată indiferent de spațiu sau oră. De asemenea, văzând impactul uriaș pe care îl are acesta în viețile oamenilor, un număr restrâns de lideri vizionari au creat platforme de socializare, interconectând astfel în momentul de față, conform ultimelor statistici, aproximativ 3,5 miliarde de oameni din toate colțurile lumii. Continuă să citești
Jurnal găgăuz
Din rațiuni lesne de înțeles, jurnalul va fi publicat în varianta sa (auto) – cenzurată. Dacă se va transforma vreodată în carte, va putea fi citit în integralitate.
-Septembrie 2016 –
Pentru începutul noului an universitar, mă întorc de la Alba Iulia cu mașina. Două sunt avantajele imediate: evit drumul îngrozitor cu microbuzul de la Comrat la Chișinău și, mai apoi, de acolo la Cluj, cu autocarul. Apoi, am șansa de a cunoaște mai bine Republica Moldova, sunt mult mai mobil… Evident, rătăcesc drumul de nenumărate ori. În loc să trec granița pe la Leușeni, ajung la Sculeni. De acolo, fac dreapta spre Chișinău, însă drumul se dovedește a fi infernal. Un drum în lucru, unde nu poți merge cu mai mult de 30-40 km/oră, pe porțiuni de câteva zeci de kilometri. Apoi, odată ajuns în Chișinău, îmi ia ceva timp până să găsesc ieșirea spre Cimișlia-Comrat. Firește, Chișinăul putea fi evitat. Următoarele drumuri către Ardeal mă vor obișnui cu ruta aceasta complicată: peste 600 de kilometri. Continuă să citești
Avem, așadar, timpul povestitorului, al scriitorului, timpul poveștii, apoi, timpul fiecărui personaj și, mai presus de toate, căci el este într-adevăr o enigmă încă insuficient cercetată, avem timpul lecturii, momentul precis în care un text este lecturat. Dacă despre timpul poveștii și al autorului ei se pot spune multe, de treaba aceasta ocupându-se criticii și istoricii literari, timpul lecturii e cu desăvârșire volatil. Nu înseamnă, însă, că trebuie ignorat, pentru că, din foarte multe puncte de vedere, timpul lecturii este cel esențial, el distorsionează definitiv și ultim toate celelalte timpuri, forțându-le să i se supună. Timpul lecturii este și singurul care produce efecte concrete. Societățile umane, prin liderii lor, sunt animate de idei care se nasc în timpul lecturii. Cărțile în sine, cu autorii lor cu tot, n-ar valora mare lucru dacă n-ar fi actualizate perpetuu, odată cu fiecare citire. Continuă să citești
1. DEUNĂZI DEMULT
Mare s-ar cădea să-ţi fie, Doamne, ţinerea
de minte (nu ca a noastră, care-i scurtă
şi ţine cât ţinem aprinsă o galbenă turtă
de ceară), ca să-ţi aminteşti ce va fi fost în Vinerea
de dinaintea Paştilor, în satul Costeşti, Argeş
(era-n 18 aprilie 1930, la denie),
când ţi-a ars biserica-ntreagă, de n-a mai rămas ţipenie
de prunc viu într-însa… Eu nu sunt Voltaire, care sparge-şi Continuă să citești
1.