Arhive etichete: Andrei Mihail Radu

Andrei Mihail RADU – Stări paralele

 

Andrei Mihai Radu 55RAINING LOVE – Plouă pentru că așa vor oamenii singuri. Și câți oameni singuri nu există? Cu ajutorul ploii ei încearcă să își găsească lacrimile de fericire, ascunse pe undeva prin adâncul sufletului lor; ploaia este mesagerul iubirii. Ploaia unește și desparte. Alină și adâncește cicatrici. Unii oameni se feresc de ploaie. Folosesc umbrela. Continuă să citești

Andrei Mihail RADU – SOLFEGII

 

Andrei Mihai Radu 55BETSY – Întotdeauna şi-a dorit să bea apa ca pe bere. Întotdeauna și-a dorit să fie stângace, să meargă la școală cu spatele, să vorbească alambicat, să-şi facă duș doar cu o mână, să o strige lumea Betsy, să-şi poarte lenjeria pe cap, să se rujeze pe tot corpul, și mai de curând mi-a zis că ar fi vrut să fie Continuă să citești

Andrei Mihail RADU – În adagio…

 

Andrei Mihai Radu 55Eram în bucătărie, pe scaun. Complicat, nu? Auzeam de la combină Adagio al lui Albinoni. Nu numai că îl auzeam, îl simțeam. Mă vedeam mai tânăr cu cinci ani, undeva într-un mestecăniș, ascultând polifonia de voci din natură. O natură moartă, toamna, readusă la viață de armonia și puritatea piesei ce se derula la combină. Erau două lumi, indispensabile una de cealaltă. O lume a purului, unde domnea pacea, iar muzica își făcea de cap, formând o pleiadă de sentimente, emoții, trăiri, și o lume murdară, Continuă să citești

Andrei Mihail RADU – Senin și… senil

 

-decembrie 2014-

Andrei Mihai Radu 55Brusc s-a lăsat ceața.. Nu înțeleg de ce trebuie să depind de ceață. Trec oameni pe lângă mine, oameni pe care îi cunosc din cărțile lui Dostoievski, oameni cu care aș putea să fiu prieten, cu care m-aș certa, oameni care trec pe lângă mine cum eu, în neștirea și neliniștea mea, fac la fel. De ce e ceață între noi, oamenii? Cum accesez eu făpturile care trec pe lângă mine? Cum observ dacă au un ochi al Continuă să citești

Andrei Mihail RADU – Armonii

 

Andrei Mihai Radu 55Etajul doi. Deschid geamul. De ce? Nu știu. Sub mine cântă un pian și nu-mi dau seama dacă armonia i se potrivește lui Martie. Să nu vă mire! Fiecare lună își are propria armonie. Ianuarie, are o armonie bizară și rece, o combinație de Mahler și Ravel. Februarie e diferită. Armonia e oarecum pe moarte, dar cu un zâmbet comun clovnilor. Martie are adieri de Vivaldi, iar copacii aproape înfloriți îmi aduc aminte de ariile rossiniene. Continuă să citești

ANDREI MIHAIL RADU – YANG ȘI YIN

Andrei Mihai Radu 55E o vară nevrotică. Copacii sunt senini, iar eu stau pe gazonul din fața casei, uitându-mă la norii verzi. Pierd noțiunea timpului, și începe să plouă, să ningă, să se scurgă ușor toate anotimpurile, și văd în depărtare un punct negru pe cer, și cu cât se apropie, realizez că țările vin din păsările calde. Moartea e natură, mașinile tinere fac școala de oameni, oamenii sunt plini de parcuri, de cafenele, iar ceașca stă călduță în cafea. Cochiliile se ascund în melci, de gheruțele fricii. Plânsetul norilor își descarcă băncuțele din parc pe picăturile de pe asfalt. Stațiile așteaptă în Continuă să citești

ANDREI MIHAIL RADU – Tom și Jerry la… Târgoviște

 

Tom, you did your way…

Andrei Mihai Radu 55Ca de obicei, holul e plin. Poate de emoții, poate de plictiseală, dar lumea vine. Vine să râdă, să trăiască, să vibreze odată cu actorii, să ia parte la povești. Nu vorbesc de șoareci sau de motani, nici de rațe cu oameni pe fund, că nu e vorba de grădina zoo. Am să vă povestesc (deși nu îmi stă în fire) despre Tom și Jerry. Da, ați citit corect, indiferent că sunteți după a 4-a bere sau nu. Probabil nu îmi dați mai mult de 10 ani, dat fiind faptul că „inculpații” sunt Tom și Jerry. Nu! Aici nu este vorba Continuă să citești