Arhive etichete: Juniorii

Ionela Cristina MILITARU – Promisiune

ionela_militaru

Am greşit de multe ori. Eu ca prezent şi noi ca istorie, eu cu o fapta şi tu cu un trecut, dar nu am ştiut niciodată cu ce sau faţă de cine. Pur şi simplu a apărut o pată neagră în cazierul meu spiritual pe care nu o pot şterge,  poate voi reuşi să îi estompez puţin conturul. Nu mi-a prezentat nimeni niciodată un set de reguli pe care ar trebui să le urmez pentru ca actul meu de a trăi să nu fie decât un instinct de supravieţuire. Mi s-a spus că e bine să respect persoanele din jurul meu, dar eu îmi pierd încrederea în ele atunci când nu mă mai vor în preajma lor, atunci când văd că prezenţa mea le afectează. Poate că e vina mea pentru că nu am cerut instrucţiuni atunci când am vrut să am un suflet pe care să îl implic, dar realitatea mi-a captat atenţia. Am avut atât de multă încredere în ceea ce vedeam, încât nu mi-am mai permis să aud. Continuă să citești →

Daria STEMATE – Pentru că sunt…

Daria_StemateSub frunzele de arțar gârbovit și aplecat cu sufletul spre pământul veșted, mâna mi se ridică cu tentativă; o mică impresie că poate atinge golurile de aer dintre ramuri și cercurile de soare tot de acolo… Bolnav, vântul mă sărută lung și să vezi cum: pe brațe, pe gât, pe frunte și pe buzele întredeschise; îmi sărută gleznele și încheieturile mâinilor, degetele urâte, urechile și ochii ciudați. Bolnav, vântul mă sărută cu toate cele o mie de guri ale lui; blânde guri și moi ca puful, moi ca el însuși într-o zi de august. Continuă să citești →

Iuliana Elena DUMITRAȘCU – Aduceri aminte

Iuliana_DumitrascuEste din nou seară și îl văd apropiindu-se cu pași mărunți de prispa casei unde stau înșirați ei, cei care îi duc dorul de când s-a stins. Trenul vieții sale s-a oprit la destinație fumegând de nerăbdare să cunoască o altă lume; scârțâitul șinelor l-a trezit întotdeauna din liniștea la care tindea neîncetat, la satisfacția râvnită de mic copil. Îl văd din nou prin ochii lor; e la fel cum mi l-am imaginat ani la rând. Mi s-a arătat de puține ori, dar niciodată nu am reușit să-i conturez înfățișarea. Știam doar că a venit să mă susțină cu un sfat venit din suflet, de la un om bătrân încercat de viață șase decenii la rând. Ei mereu îmi povestesc cu zâmbetul pe buze despre el. Sunt niște oameni minunați ce se întâlnesc destul de rar, dar numai unul singur e răspunzător pentru menținerea legăturii strânse ale căror noduri el a reușit să le lege astfel încât să fie greu de dezlegat. Continuă să citești →

Laura Andreea STOICA – Printre alte rânduri

Laura_Stoica

O ÎNTREBARE – Am văzut în ultimul timp atâtea imagini cu Arsenie Boca pe Facebook, că știu să îl descriu pe dinafară… Nu neg că a fost un om credincios, dar oare merită mai multă adorare decât Isus? E ciudat cum atât de mulți oameni trăiesc fără să realizeze că fac din el un idol. Cam așa sună o rugăciune adresată lui: „Preot Monah Arsenie, trimite-mi duhul tău paznic și dă-mi sănătate și liniște. Depărtează de la casa mea necazurile și suferința că ai Duh Sfânt. ” Mâine, poimâine ajungem să facem rugăciuni și către Lady Gaga, dacă o ținem tot așa. It’s creepy. Continuă să citești →

Leontina GRIGORESCU – De la Coco Chanel

Leontina_GrigorescuAstăzi, pentru a nuștiu câta oară mi-am demonstrate mie însămi cât de complicate și de incomprehensibile sunt reprezentantele sexului frumos. Astăzi am înṭeles că într-adevăr uneori nici măcar noi, fetele/ femeile, nu putem să ne deslușim dorinṭele. Probabil acum subiectivismul mă face să fiu atât de convinsă, însă cert este că o adolescentă de doar 17 ani poate demonstra că este o joacă de copil să facă o mică tragedie din orice. Continuă să citești →

Sabyn Alexandru RUSU – Dum spiro, spero

Sabyn_RusuŞtiu, nu ştiu; nu ştiu ce ştiu, nu ştiu nimic. Doar voi ştiţi. Ştiţi cum a fost totul la început, ştiţi cum aţi apărut, ştiţi cine a inventat aia, cine a făcut altceva, ştiţi doar ce vreţi să ştiţi. Dar, de fapt, nu ştiţi nimic. Le ştiţi pe toate, dar ştim cu toţii că vă minţiţi. Iar acum eu mă simt singur, ştiind că am greşit. V-am greşit pe voi. Continuă să citești →

Andrei Mihail RADU – Senin și… senil

 

-decembrie 2014-

Andrei Mihai Radu 55Brusc s-a lăsat ceața.. Nu înțeleg de ce trebuie să depind de ceață. Trec oameni pe lângă mine, oameni pe care îi cunosc din cărțile lui Dostoievski, oameni cu care aș putea să fiu prieten, cu care m-aș certa, oameni care trec pe lângă mine cum eu, în neștirea și neliniștea mea, fac la fel. De ce e ceață între noi, oamenii? Cum accesez eu făpturile care trec pe lângă mine? Cum observ dacă au un ochi al Continuă să citești →