Acumva… Un poem, deci roman, atemporal

George Geacăr, acumva, Editura Casa de pariuri literare, 2016

George Geacăr este unul dintre puținii scriitori români contemporani care poate fi greu încadrat, încadrat nu numai într-un anumit gen, stil sau modă literare. Spun asta pentru că, la fiecare lectură a fiecărei cărți a lui, de fiecare dată am avut impresia, senzația că autorul este altul decât cel din volumul precedent. De aceea am curajul să afirm că specificul literaturii pe care o scrie George Geacăr este solipsismul, singurătatea indusă și ele, la rândul lor scurse într-o, într-un fel de singularitate, o stare de izolare impusă nu de scriitor ci de ceea ce el scrie, de literatura scrisă de el. Un caz rar, dar un caz. Scriitorul George Geacăr și literatura lui încep încet, încet să devină, să fie la propriu un caz, unul izolat, unul care a căutat izolarea și acum putem din păcate să îl impunem ca fapt literar. Continuă să citești →

O carte despre viața literaturii.

Cenaclul de Luni-40, ediție îngrijită de Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, editura Cartea Românească, 2017

Cenaclul de Luni este cu siguranță un fenomen care nu (mai) poate fi evitat de nici o monografie sau istorie literară care urmează să apară, nu mai poate fi ignorat pentru că este acel fenomen care a găzduit și care a hrănit mărinimos ultima mare generație literară apărută la noi. Continuă să citești →

Dare de seamă despre profunzimile minții.

Vlad Zografi. Efectele secundare ale vieții. Editura Humanitas, 2016.

Efectele secundare ale vieții, romanul lui Vlad Zografi recent apărut, pare a fi (este?) o prelungire a eseului Infinitul dinăuntru, sună ca o amplificare extinsă a acelei scrieri profunde, metodă prin care Vlad Zografi (ne) revelează, cu ajutorul personajelor de aici, acele stări gândite și trăite în eseul menționat. Infinitul dinăuntru se revarsă, evadează, dă pe afară făcând vizibile efectele primordiale și/sau cele secundare ale vieții și pe cele ale lumii în care își manifestă gândurile și trăirile. Continuă să citești →

Despre ascultarea celor văzute.

Marius Oprea, Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016.

Marius Oprea scrie o literatură trăită parcă în vis, o literatură croșetată din frame-uri imagistice, din bucăți de imagini care se dezvoltă una din alta, care se cresc una pe alta și care năvălesc undeva în afară, în fața celui sau celor care vor să le vadă, să le trăiască alături de autorul lor. O literatură între… câine și lup (ca să spun așa), o literatură în care dozele de viață se amestecă și se completează cu cele onirice și invers, în care textele erup, irump și exaltă și, totodată, se transformă în solilocviu elegant și plăcut parfumat, emanând siguranță, eleganță, lumină, îmbrăcate adică în haine textuale alese cu grijă și făcute să vibreze la atingerea (lectura) lor. Continuă să citești →

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia, Editura Humanitas, 2015 

Literatura de astăzi, literatura care se scrie acum, nu mai acordă o mare importanță granițelor, limitelor care pot face vizibilă trăirea ei. Foarte puțini scriitori contemporani se abțin de la experiment, de la metodele care, mai mult sau mai puțin, le înfundă într-un fel scriitura, (con)ducând-o în locuri de unde se iese greu, chiar foarte greu și unde apropierea de ea este îngreunată. Autorii care, totuși, aleg să scrie literatură firesc, așa cum firești sunt poveștile care îi dau viață, acești autori, devin savuroși, sunt repede degustați și apreciați de cititorii avizi și dornici de poveste și de ramificațiile ei. Continuă să citești →

Ascultând amintirea, trăind literatura.

Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, București, 2014.

Radu Sergiu Ruba este un scriitor care se ascultă cu mare, cu mare atenție, este un scriitor care se aude și care nu obosește redând ceea ce, prins în/de puterea evocatoare de care dispune, nu poate rămâne nepovestit, nu poate lâncezi acoperit de uitare. Prin volumul „O vară ce nu mai apune”, suntem transportați, purtați de vraja unui ghid foarte atent și foarte implicat, într-o lume care, așa descrisă, își continuă existența firesc și alături de lumea care a continuat-o, de personajele ce au mers mai departe și au continuat povestea lor. Continuă să citești →