Fără a încerca să găsesc vreo vină mie sau vreunor împrejurări, am constatat cu regret la concertul dedicat târgoviştencei cu destin trist, talentata Laura Stoica, că nu am mai ascultat decât rar sau deloc muzica ei, după atât de nedreapta dispariţie. Readuse în urechile şi inimile celor ce o iubeau, piesele interpretate cu suflet de artişti pentru care „voce, muzică, versuri și prezenţă scenică” reprezintă valori fără care profesia aceasta atât de ingrată nu înseamnă totuşi nimic, versurile au revenit instantaneu pe buze. Combinaţia muzicii ei cu interpretarea orchestrei simfonice Muntenia a desăvârşit momentul. Continuă să citești
Arhive etichete: Cultura online
Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu
UȘOR CU BUTAFORIA ȘI CU ENTUZIASMUL PE SCĂRI! – Băsescu, în sfîrșit, are dosar penal??!… Hm! Să ne bucurăm cu măsură, dar și cu destul scepticism, să fim cu ochii în patruzeci şi patru, pentru că justiția română are atîta capacitate și îndemînare de prestidigitator, de-a arunca praf în ochii înlăcrimați ai dreptății, cît n-avem noi batiste de stors, dinți de scrîșnit, frustrări și amărăciuni de-ncercat de pe urma tunurilor date de Canalia nației, rămase fără urmări. Pentru că în cariera lui infracțională, afacerile oneroase de pe urma unui petic de pămînt, nu înseamnă decît o găinărie demnă de interlopii Ferentarilor, față de dispariția celei de-a cincea flote comerciale a lumii, dispărută, după socotelile justiției române, aidoma experimentului Philadelphia, fără urmă și fără prejudicii! Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală
Cotrobăind prin hârtii, pentru a găsi o mărturie a unei delaţiuni de la CNSAS, am dat peste o… poezie a tatălui meu pe care nu o băgasem în seamă, şi despre care acum cred că este… un semn. Iată-l:
Mergând încet pe drumul cenuşiu
Credeam că fum eu aş putea să fiu
Gândeam că-n ceaţă aş putea să mă transform
Şi-aşa împrăştiat eu aş putea să dorm… Continuă să citești
Daniel TACHE – Triumful democraţiei
Am fost întrebat de ce nu mai scriu. De ce nu mai public. Eseuri şi articole de atitudine, adică. Da… am scris. La început, am scris un articol pe săptămână. Apoi, unul la două săptămâni. Apoi, unul pe lună. Apoi, tot mai rar. Scriam atunci despre ce se întâmplă acum. Ştiu, sunt cât se poate de enervanţi cei care nu pierd ocazia de a puncta faptul că au avut dreptate, că nu s-au înşelat. Ideea este că eu am scris atunci tocmai pentru a nu mai fi nevoit să vă întreb acum, retoric: Păi, nu v-am spus eu? Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu – Recviem pentru un cadavru politic…
De mai bine de un an de zile, cîteva televiziuni legănate în iluzia că rup gura tîrgului și a ratingului, acompaniate de cîțiva deontologi ai sclavagismului presei, plimbă pe sticla tv, cu o tragi-comică osîrdie, un cadavru. De cînd a redevenit simplu cetățean, așa cum îi place să-și spună, cu o umilință trucată, cadavrul politic Băsescu nu încetează, nicicum, în efortul disperat de a-și rescrie, de a-și mistifica biografia, trecutul și eșecul a două mandate prezidențiale rușinoase, pe urma cărora cineva cu un obraz ceva mai subțire s-ar furișa afară din casă, atent să nu dea ochii cu lumea. O face cu tupeul caracteristic, cu aceeași față schimonosită de răutate, arțag și mitocănie și cu aceeași încrîncenare la capătul căreia se întrevede prietena sa de nedespărțit, paranoia. Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală; Aprilie 2012…
Titu moare! O localitate se stinge în momentul când își uită istoria, când devine abulic. Una dintre casele de referință din Titu este pe cale să devină istorie, să fie demolată de cei care se vor ca și alte personaje sinistre ”ctitori de nimic”, de kitschuri. Este vorba de casa familiei Săvulescu, familie de vechi și valoroși cărturari, devenită prin moartea doamnei Săvulescu, Protoieria Titu. Familia Săvulescu este emblematică pentru Titu, pentru titenii autentici, iar nu pentru veneticii care vor să o dărâme. Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Contrapuncte
De cîteva zile, mașina mea de scris, devenită, de mult timp, obiect de muzeu, aflată la loc de cinste în vîrful bibliotecii, a prins să se agite, să bată energic din clape și să sune din clopoțelul tamburului, ca un semnal de alarmă, într-un fel care-mi amintește de anii 80. Mă întreabă ce e cu Legea zisă și a Defăimării și cine e Dragnea ăsta care îi pare un fost pionier sau utecist al anilor în care ea, sătulă de minciună și propagandă, activa doar în subteranele ”iepocii”. Îi spun că Dragnea e un politruc reciclat la comandamentele altei ”iepoci”, speriat și de umbra lui de instrumentarea unui dosar prefabricat care nu e decît o răzbunare a demisului nației, iar că legea, pînă la proba contrarie și în funcție de normele de aplicare, nu are nicio componentă politică. O văd cam sceptică, pornită rău și, în ciuda bătrîneții ei, îmi șoptește că este gata, la un semn, să-și reanime tastele scriind texte, scrisori anti, manifeste și literatură samizdat, cum a mai făcut-o. O liniștesc cum mă pricep mai bine, îi mîngîi tastele obosite și o asigur că orice s-ar întîmpla ea rămîne… Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – Oltenești…
Până acum sufeream că ne pleacă din ţară, copiii. Mai nou, ne mor în ţară, atât de fragezi, copiii. Cum să-ţi mai doreşti să dai viaţă, să înveţi, să-ţi îngrijeşti părinţii, tu, om normal, în acest loc?!
Craiovenii sunt… aerieni! Iertată să-mi fie remarca născută poate dintr-o concluzie în grabă! Dar ce altceva pot să cred, când constat că habar n-au să îl îndrume pe călătorul străin de urbea lor?
Am reușit, mai degrabă călăuzită de fler, să găsesc de pildă, un loc unde să putem mânca decent, eu și grupul de olimpici, la orele înserării. Trimiși de la Ana la Caiafa, în locuri care nu aveau nimic în comun cu ceea ce indicasem a dori, am bătut orașul la pas, obosiți şi înfometaţi. Mai tineri sau mai vârstnici, păreau a fi supuși unui greu supliciu, dând dovadă de maxim efort pentru a-şi aminti dacă orașul are prin centru, măcar vreo pizzerie. Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Fragmente…
PRECIZARE – Un prieten îşi exprimă nedumerirea în legătură cu fragmentele memorate la întâlnirea mea cu Neagu DJUVARA. Sunt fragmente memorate din întâlnirea mea cu Maestru… Nu am avut reportofon… Nici întâlnirile cu Petre Ţuţea nu erau înregistrate…
SPERANȚĂ – După ani buni de absenţă din peisajul public românesc, şi după educaţia primită, Maestrul Djuvara îşi exprimă speranţa în viitorul României, unde a ales să-şi trăiască ultimii ani de viaţă, prin ultimii aleşi ai poporului român: Iohannis şi Cioloş….. Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Contrapuncte
LEGISLATIVĂ – Un vecin îmi spune, foarte tranșant, că pe el, chestiunea cu alegeri locale în unul sau două tururi, îl doare drept în tur. Într-unul singur! Continuă să citești