Mă uit la televizor – de ce, încă nu am aflat! – şi sunt informată că învăţământul românesc dă chix la capitolul integrarea copiilor cu dizabilităţi. Wow ! De ce nu sunt surprinsă ? Eu aş vrea să aflu ce face învăţământul românesc pentru copiii care ajung în clasele superioare ale ciclului gimnazial şi nu ştiu să citească cursiv, habar nu au cum să extragă ideea esenţială dintr-un text, pluralul substantivelor este o gaură neagră, iar înmulţirea se face demnă doar Continuă să citești
Să imaginăm un dialog contemporan între Ştefan cel Mare şi un grup de elevi, eventual membrii lotului internaţional de matematică, întorşi cu două medalii de aur şi nu ştiu câte de argint de la olimpiada internaţională, la care s-au situat pe locul întâi în Europa şi pe locul zece în lume (din 100 de ţări participante): Continuă să citești
Primăvara este anotimpul meu preferat, chit că se lasă aşteptată, că vine cu câte o viforniţă târzie exact când am chef să port pantofi sau că aduce ploi şi vânt. O las în bobii ei, fiindcă e drăgălaşă şi poartă rochiţe înflorate, aşa că are dreptul de a fi capricioasă ca orice fată frumoasă. Anul acesta însă parcă e ceva bizar; în loc de “Înfloresc grădinile, ceru-i ca oglinda”, îmi trec prin cap tot felul de “bacovianisme”: “E timpul, toţi nervii mă dor”, “Primăvară – o pictură Continuă să citești
MAREŞALUL CONSTANTIN PREZAN
În istoria armatei poporului român sunt consemnate șapte personalităţi ce deţin cel mai înalt grad onorific în ierarhia militară, cel de Mareşal. Primul a fost Regele Carol I, care a primit cu ocazia aniversării a 70 ani, pe 7 aprilie 1909 gradul de feldmareşal din partea prinţului moştenitor Wilhelm al Germaniei şi pe 9 decembrie 1912 a primit din partea Marelui Duce Nicolae Mihailovici, bastonul de mareşal al Continuă să citești
În marea-i înţelepciune, poporul a numit banul “ochiul dracului”, iar acestuia din urmă i-a zis, la fel de plastic, “Cel-care-stă-pe-comoară”. Oamenii vorbeau despre locuri în care sunt îngropate tezaure, iar diavolul aprinde deasupra lor flăcări ce-i atrag pe dornicii de îmbogăţire, pierzându-i; zonele în care există mine de aur sunt încă pline de poveşti despre duhul băilor, un spirit malefic, care ucide sau duce la nebunie pe temerarii căutători (nici picior de duh, diavol sau Continuă să citești
Cu mare satisfacţie vă prezint în prim-planul rubricii Oamenii de ieri și de azi ai Târgoviştei pe prof. univ. dr. ing., DHC al Universităţii din Oradea, Virgil Stanciu, care a depus o intensă activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică in domeniul ştiinţelor inginereşti și cel de inginerie aerospaţială, având ca subdomenii de competenţă, sistemele de propulsie aeronautice, aerospaţiale şi cosmice, turbomaşini subsonice şi supersonice, design aeronautic. Este creatorul a numeroase inovaţii şi invenţii tehnice în domeniu, devenind cunoscut în ţară şi în străinătate. Continuă să citești
S-a născut la Târgovişte, pe 21 Decembrie 1946, bunicul spre mamă, Gheorghe M. Ionescu, a fost învăţător şi revizor şcolar al judeţului Dîmboviţa în anii ’30, iar sora sa, Emanuela Crăciun, a fost profesoară de muzică în Târgovişte. Este căsătorit şi are 3 copii şi 6 nepoţi. Legat de oraşul natal, în 1995, ca membru al boardului „Computere pentru licee” din cadrul „Fundaţiei SOROS pentru o societate deschisă” a dotat primele laboratoare de informatică ale liceelor Ienăchiţă Văcărescu şi Constantin Carabella din Târgovişte. După ciclul primar de Continuă să citești
Începutul de an este pentru mulţi un bun prilej de a-şi face planuri; oamenii sunt parcă mai optimişti, mai dispuşi să se ia la întrecere cu viaţa, mai curajoşi. Îşi promit că vor face mai mult sport, că vor mânca mai sănătos, că vor merge măcar o dată pe lună la teatru sau la concert, că-şi vor duce copiii în parc la fiecare sfârşit de săptămână, că nu vor mai aştepta să li se umfle falca pentru a da o tură pe la dentist, că vor citi mai mult etc, etc. Eu bag capul între urechi şi mă simt aiurea, fiindcă nici anul acesta nu mi-am propus ceva anume pentru perioada care urmează. Continuă să citești
MIHAELA MARIN este profesoară, tot de CARABELLA, iubitoare de limba și literatură română…
Nu mai ştiu exact de unde sunt cuvintele pe care le-am ales ca titlu, cred că dintr-o anecdotă auzită pe când mă ridicam copilandră la casa părinţilor mei din Câmpulung, oraş plin pe-atunci de viaţă (şi de vestigii ale unei istorii glorioase), înţesat astăzi de şomeri care evocă zilele uzinei ARO şi ale fabricii de melană. Continuă să citești
E oficial: vine Crăciunul. Nu, n-a apărut nimic în acest sens în vreun decret sau mai ştiu eu unde, dar mi-au atras atenţia trei evenimente la fel de importante: pe ProTv a rulat prima parte din “Singur acasă”, mama lui Fuego a început deja să împodobească bradul în diverse cămine culturale sau case ale sindicatului, iar Ştefan Bănică Jr. şi-a anunţat anualul concert de la Sala Palatului. Ce dovezi mai clare doriţi? Prin urmare, haideţi să fim mai buni, mai generoşi, mai bla şi mai bla-bla, dacă se poate, chiar mai bla-bla-bla, să facem un târg de ce-o fi Continuă să citești