Umblă vorba printre “spiritualişti” că venirea fiecăruia în această lume se face după anumite reguli şi are un anumit scop, de unde şi discuţiile despre descoperirea menirii pe care o avem, a rostului nostru în viaţă. Nu ştiu ce dovezi concrete au cei ce susţin teoriile în cauză, dar sună bine şi dau de-o pâine unor oameni cum sunt aceia care stabilesc (nu m-am prins prin ce tehnici) cam ce fuserăm într-o viaţă anterioară. Acum vreo douăzeci de ani, sătulă să am încă din adolescenţă acelaşi vis de cel puţin două ori pe săptămână (eram bărbat, purtam haine aspre şi murdare, uneori împuşcam nişte oameni, alteori mă împuşcau ei, dar întotdeauna după ce treceam un pod într-un camion cu prelată, cum mai existau încă pe vremea copilăriei mele la garaj, la nea Gelu), am ajuns la o doamnă, ingineră de meserie, dar care studia tot felul de chestiuni legate de astrologie, mitologie, religie şi multe altele. După lungi discuţii, mi-a făcut astrograma, mi-a fixat numărul nu ştiu care şi, la vreo câteva săptămâni, mi-a spus că în viaţa anterioară am fost soldat în Primul Război Mondial, ceea ce putea explica visul chinuitor ca pe-o amintire păstrată în subconştient laolaltă cu un sentiment de culpă si cu o teamă fără margini. Continuă să citești
Arhive etichete: Cultură şi educaţie
Alexandra VLADOVICI BÂRSAN – Punct și de la capăt
A trecut o lună de la un nou început de an şcolar… Aceleaşi emoţii pentru elevi, aceleaşi speranţe pentru părinţi şi aceleaşi așteptări pentru profesori. Nu şi pentru mine, eu am alte aşteptări în calitate de părinte şi profesor. Vreau mai mult. Vreau să facem toţi mai multe. De ce ? Pentru că se poate şi pentru că merităm. S-a instalat în ultima vreme o stare de lehamite contagioasă–lumea se bălăngăne ca-n transă într-o văicăreală generală. Nu sunt bani, politicienii ne joacă în picioare, vin islamiştii peste noi… Continuă să citești
Ioana PIOARU – Anotimpul despărțirilor
Îndată ce am început să merg la școală, s-a născut în mine o mare și sâcâitoare nemulțumire –nu reușeam să mă împac cu gândul că anul școlar începe toamna, așa… anapoda, când totul se ofilește și se sfârșește, când lumina e atât de tristă și de palidă, iar culorile de-afară te îndeamnă la singurătate și la privit în gol așteptând iarna; și, mai ales, că se termină când vine vara. Oamenii mari din jurul Continuă să citești
Alexandra VLADOVICI BÂRSAN – Ȋn ghearele nepăsării
Mă gândeam într-o zi ce-o fi mai rău pe lumea asta – o conjunctură tragică de-altfel, mi-a deschis ochii: nepăsarea… nepăsarea înverşunată, nepăsarea gratuită. Este un soi de je m’en fichism ţintit, menit a distruge speranţe, visuri şi amintiri prin simpla respingere a oricărei emoţii constructive în sfera emoţională. Continuă să citești
Daniel TACHE – Un punct de vedere
Absolut descumpănit am fost în momentul în care ai mei m-au anunţat că mai am doar câteva zile la dispoziţie pentru a mă înscrie la nu ştiu ce concurs, că numai aşa pot deveni profesor. Şi descumpănit am rămas câteva minute bune apoi. Tocmai mă întorsesem victorios de la Bucureşti unde, Continuă să citești
Mihaela MARIN – De-a râsu’ plânsu’
Când Nichita Stănescu a lansat sintagma aceasta, fac pariu că nu s-a gândit nicio clipă că-şi va extinde semnificaţiile la tot felul de situaţii, stări, atitudini şi alte cele; nici că plânsul îşi va trimite rivalul la dracu-n praznic, înlocuindu-l cu absurdul, grotescul, tragicul. După ce am parcurs o bucată bună din frumoasa noastră patrie cu Continuă să citești
Ioan N. RADU – Oamenii de ieri şi de azi ai Târgoviştei
Profesoara de muzică EMANUELA CRĂCIUN
Cu satisfacţie vom prezenta în prim-planul rubricii Oamenii de ieri și de azi ai Târgoviştei pe doamna profesoara de muzică Emanuela Crăciun, care a depus o intensă activitate didactică, muzicologică şi de popularizare a muzicii culte. O contribuţie de seamă este cea referitoare la implicarea voluntară de atragerea elevilor în activităţi extraşcolare, Continuă să citești
ALINA PREDA – Un gând despre viitor
Educație… Educația se face în școli, în instituții specializate, competente în șlefuirea noilor generații de oameni, oameni creativi, originali, adaptați la realitățile actuale, la schimbările politice, economice, sociale ale lumii, viitori oameni mari, care să fie capabili să se adapteze oricărei situații neprevăzute, care să alunece cu adevărat în străfundurile toleranței, înțelegerii și păcii și care să creeze un loc mai bun pentru toți, oameni adevărați. Continuă să citești
Larisa Ioana MILEA – Mesaj către generaţia mea
N-am putut s-o spun cu voce tare. Nici măcar şoptit n-am putut să o spun. Era prea mult pentru mine. Trăiam cu impresia că dacă n-am s-o spun, de fapt n-ar fi aşa. Trăiam în negare, pentru că adevărul n-avea decât să îmi distrugă şi ultima fărâmă de speranţă. Preferam să mă mint, deşi nu câştigam nimic. Continuă să citești
Bogdan CIUCLARU – De ce nu cred în cârpeala învățământului pe banii părinților
Învățământul e subfinanțat și chiar tratat cu neglijență. De toată lumea. Cârpim -spun părinții care au odraslele la școală – după cum putem. Și facem așa pentru ca să fie bine, să nu sufere copilul. De fapt, ei, mânați de cele mai bune intenții, dau cu var peste mizerie. O mizerie pe care nu-i obligă nimeni s-o accepte. O știm cu toții. Continuă să citești