A doua zi, Dana a dormit până târziu, ar mai fi rămas în patul cald, dacă n-ar fi sunat prelung și gros telefonul, căzut alături, pe mocheta verde.
–Hai, deșteptarea, l-a auzit pe Stere strigând în obiectul colorat și pufâind ca o mașinărie în mâna ei.
A făcut o pauză, i se auzea respirația în telefon. Continuă să citești
CA ÎNTR-O CARTE…
Într-o carte, totul este posibil, totul poate fi altfel. Dacă aş vrea, cu un mic efort, aş schimba destine, v-aş duce într-o lume pe care nu o bănuiţi, aş muta ţări şi oceane, aş încurca anotimpurile. Numai că în lumea reală lucrurile stau cu totul altfel. Tot ceea ce eu aş crede că e important ar fi, de fapt, o iluzie. E un fragment dintr-un roman pe care l-am publicat de curând și e un semn pentru ceea ce facem, la fiecare două săptămâni, și aici la Cultura de sâmbătă… Continuă să citești
Radu Jude a luat Ursul de Argint pentru regie la Berlin, învingând (s-a scris) nume grele ale cinematografiei. El a câștigat Ursul de Argint pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Berlin cu producția „Aferim!”. Premiera mondială a filmului „Aferim!”, în regia lui Radu Jude a avut loc în cadrul proiecțiilor din competiția internațională a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Continuă să citești
–Cum am ajuns aici știu, de unde vin nu-mi amintesc. Iar virtutea o mai ținem și pentru noi… Nu credeți ?
Cuvintele cădeau cu zgomot pe parchetul lăcuit de curând. Dana se întreba cum vor suna replicile acelea în transmisia pe care urma să o facă. Mai rămăsese doar o oră până la ediția de seară a știrilor, Coana Mare i-a sunat și le-a spus că a mai plecat o mașină spre spital, care să-i ajute la emisiunea în direct. Doctorul Maxim a invitat-o pe Dana în cabinetul lui, i-a adus o cafea și, a simțit fata, a început să-i facă un fel de curte, discretă și galantă. Continuă să citești
O POVESTE MAI VECHE
Doi cercetători de la Universitatea din Arizona, susţin că au descoperit care este esenţa sufletului omenesc, ei au elaborat o teorie care ar putea explica acest mister. La baza conştiinţei, regăsită la nivelul celulelor din creier sub forma unor structuri numite microtubuli, ar sta rezultatul unor efecte de natură cuantică gravitaţională. Altfel spus, sufletul este un produs al mai multor interacţiuni ale întregului Univers care se concentrează în celulele vii, precum cele din creier. Asta înseamnă că sufletul ar putea exista şi în afara corpului, adică am Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Agitația din redacție se încheiase de câteva minute, principala ediție a știrilor se strecurase printre genericele care umpluseră ecranul televizoarelor. Dana Mladin rămăsese în scaunul mare și negru, monitorul din fața ei izolase un fel de imagine lăptoasă, căldura o moleșise de tot și ar fi vrut să închidă ochii și să adoarmă acolo, în încăperea plină de lumini și aparate și cabluri de tot felul. O ușă a scârțâit în spate, i s-a părut că cineva a oftat departe, nu-și putea întoarce nici măcar fața spre locul din care se scurgeau, spre ea, pașii apăsați. Continuă să citești
Se spune că MACBETH aduce ghinion celor care-l montează sau îl joacă. La Teatrul „Tony Bulandra”, din Târgoviște se crede că montarea spectacolului în regia lui Răzvan Mureșan ar putea să fie un eveniment al stagiunii. Nu cred… Din toată „tragedia scoțiană” și din thrillerul shakespearian, plin de pericol și de trădare ( așa cum suntem avertizați) rămâne o senzație de montare eclectică, minimală și, da, de o Continuă să citești
Am văzut de curând filmul unei conferințe despre educație, susținută de Sir Ken ROBINSON. Toată lumea, spune el, este interesată de educație, ea ar trebui să ne ducă spre acel viitor pe care nu-l putem încă înțelege. Copiii au talente mari, dar le risipim noi, educatorii.
Sunt peste 36 de ani de când fac, și eu, educație, sunt atât de multe generații în urma mea, încât le-am pierdut numărul exact. Și totuși… Am tot scris că sunt mândru de mulți dintre elevii mei, de ieri și de azi. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
A mers încet și liniștit până în marginea scenei, simțea respirația spectatorilor lovindu-i obrajii, dogorind în căldura reflectoarelor.
–Încă o zi, încă o zi care a trecut ! Sărmane Anton ! Ce rușine ! Ce rușine ! Altădată nu eram atât de nenorocit, înainte de a se lumina de ziuă îmi făceam rugăciunile, apoi coboram la fluviu să aduc apă și urcam pe cărarea pieptișă cu burduful pe umeri, cântând imnuri. La ore hotărâte terminam lucrul și, rugându-mă cu brațele ridicate spre cer, simțeam cum parcă din slăvi mi se revarsă în inimă un izvor de milă și îndurare. Acum au secat… De ce oare ? Toți m-au dezaprobat când mi-am părăsit casa și m-am hotărât să devin schimnic în pustie. Continuă să citești
EDIȚIA 56 – 2015…
Am aflat, de curând, că prietenul meu din copilărie nu mai este… Unul dintre băieții lui, care muncește în Spania, m-a rugat să refac istoria poveștii de mai jos. A auzit despre ea, dar n-o mai găsește în arhivă. Dragă Romică, în memoria tatălui tău…
RĂDUCI și jocul de-a copilăria Continuă să citești