Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă

Alexandra NEAGU – Pietre și oameni

alexandra_neaguPiatră – nume generic pentru orice rocă solidă, dură răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului. Acum înţelegi? Tu, eu şi restul lumii suntem OAMENI, doar nişte simplii oameni. Fărâme de pământ cu fărâme de pietre, ba înlăuntrul nostru, ba pe chip, în vorbe, în priviri. Sfidăm timpul, sfidăm cerul, sfidăm celelalte bucăţi de pământ, plămădite din acelaşi aluat ca cel din care, nu de mult, am fost ridicaţi şi noi. Continuă să citești →

Larisa Ioana MILEA – Ce aroganță…

Poftim, sunt arogantă. Și nici foarte onestă nu mă pot considera. Abuzez de propria-mi putere de exprimare și o simt ca pe un păcat. Un păcat capital care nu va fi acceptat cu ușurinţă în această societate pe care înaintașii mei au construit-o din greu, cu eforturi inimaginabile presărate cu sacrificii de orice natură. Au murit eroii naţiunii mele, naţiunii noastre. Au murit în numele prea măritelor drepturi care încă se încalcă cu nerușinare, iar noi, generaţia pe care o hrăniţi cu o educaţie peticită, nu vedem acest fapt real. Suntem orbiţi și ignoranţi. Ne-am îngropat valorile morale în mormane de principia moderne, pe care le blamez cu adevărat doar în măsura în care ele ne fac inconștienţi, incapabili de lucruri măreţe care încă pot revoluţiona. Cu toate acestea văd și oameni, deloc puţini, care au voinţă și luptă să vindece boli de care ţara noastră pare să nu poată scăpa nici în al douăsprezecelea ceas. Le aud strigătul, căci au șoptit în cor. Continuă să citești →

Mihai Robert LUNGU – A fi sau a nu fi, acesta este răspunsul

mihai_lunguConform definiţiei din DEX, aroganţa reprezintă, în principiu, un defect al comportamentului unui individ. Întrebarea mea este: cine este cel care pune acest „diagnostic” de arogant? Ce doctor să consult să aflu dacă nu cumva, chiar şi eu, sufăr de această maladie?

Îmi place să privesc aroganţa ca pe o armă, o armă împotriva celor ce nu te înţeleg. Deşi este folosită iniţial cu scopuri cât mai umane şi primitive, şi anume: dorinţa de a te mândri sau de a ieşi în faţă, această poate deveni, dacă este folosită cu cap, un fel de scut împotriva lucrurilor rele întâlnite în această societate. Continuă să citești →

Roxana Florentina CLOPOTARU – Interviu cu Aroganța

roxana_clopotaruEa, o doamnă cochetă, pe un scaun, într-o cafenea din oraș…
Eu, o tânără jurnalistă… Recunosc, dânsa mi-a atras atenția, se vedea că respiră un alt „aer” față de ceilalți oameni. Și-am îndrăznit să o salut și să o întreb dacă mi-ar putea acorda un interviu. Și așa începe povestea… Continuă să citești →

Iuliana Elena DUMITRAȘCU – Despre o parte a fericirii

Iuliana_Dumitrascu„Ai grijă de tine, copilul meu urât!” Ultimele lui cuvinte parcă îmi răsună în minte și acum. Au trecut câteva luni bune de când nu l-am mai văzut așa cum l-am cunoscut prima dată. Pare-mi-se că s-a pierdut în lumea sa plină de regrete, că s-a distanțat de tot ce credeam că îl face fericit. Dar eu? Pe mine ce mă face fericită? Să fie oare zâmbetele pe care reușesc să le aduc pe fața prietenilor mei?  Nu poate fi doar atât. Mi-ar fi imposibil  să trăiesc într-un întuneric infinit. El însă mi-a spus scurt și răspicat că fericirea e doar o stare de moment pentru care nu merită să faci vreun efort. Și el ca și mine suntem nedumeriți și e posibil că și mulți alții au fost și încă sunt. Pentru fericire, pentru acele câteva clipe merită să ne dăm ani din viață, să facem tot ce ne stă în putință. Sentimentul de fericire nu vine niciodată neînsoțit, la fel cum nu poate fi niciodată uitat. De-a lungul vieții fericirea vine sub diferite forme: copiii ni se nasc, întâlnim marea iubire, bunica se însănătoșește, reușim în cariera propusă ori salvăm vieți. Continuă să citești →

Laura Andreea STOICA – Orice tichie poate visa să se schimbe în tiară

laura_stoicaOrice tichie poate visa să se schimbe în tiară. Mi-a plăcut atât de mult această afirmație a lui Victor Hugo, încât i-am oferit un loc de cinste în agenda mea,pe prima pagină,  ca să o pot citi  ori de câte ori o deschid. E atrăgătoare pentru că e contrară mersului societății. E fascinantă pentru că își permite prea mult, susținând ideea că omul  mai poate visa. Unora li se poate părea o  mare prostie pentru că prea sună a povești pentru copii, iar noi ne-am învățat că ce e prea frumos nu poate fi adevărat. Continuă să citești →

Leontina GRIGORESCU – Cum vrei tu

Leontina_GrigorescuE ziua ȋn care… Nu vreau să fiu o oarecare, (chiar nu cred că cineva ȋși dorește cu adevărat să fie) așa cum susține de ceva vreme „Zâmbărețul” din muzica românească, ci azi o să ȋncerc să scriu despre ceva ce interesează pe toată lumea ȋn ultimii ani, mai exact de când a ȋncetat să mai fie ceva chiar atât de normal. Mda, mă gândesc la fericire.

Săptămâna ce tocmai a trecut m-a făcut să mă gândesc la cauzele care determină această stare de spirit atât de râvnită, dar și atât de greu de obținut. Vine din interior? Serios? Poate că ȋntr-adevăr ăsta e răspunsul, dar să fim sinceri, chiar suntem convinși de asta? Continuă să citești →

Sabyn Alexandru RUSU – O stea ce nu a murit virgină

Sabyn_RusuErai atât de frumoasă şi… simplă.

Te văd mai mult decât înainte, te visez şi mai mult, apari peste tot.

Nu există nopţi în care tu să nu-mi apari în gând.

Şi doare, dar e o durere glorioasă. E dulce, asemenea parfumului cu care te dădeai,  asemenea zilelor pe care mi le făceai mai frumoase cu zâmbetul tău.

Credeam ca acele zile vor dura un infinit. Dar nimic nu durează la nesfârşit. Continuă să citești →