Când eram mic visam că pe la 20 de ani o să dețin destul de multe lucruri și o să pășesc plin de grație prin lumea asta. Aveam senzația că o să ajung să trăiesc viața aceea din filmele de pe la TV, alea în care lumea discută și se amuză frumos pe la petreceri selecte și pleacă destul de des în vacanțe. Continuă să citești
Etajul doi. Deschid geamul. De ce? Nu știu. Sub mine cântă un pian și nu-mi dau seama dacă armonia i se potrivește lui Martie. Să nu vă mire! Fiecare lună își are propria armonie. Ianuarie, are o armonie bizară și rece, o combinație de Mahler și Ravel. Februarie e diferită. Armonia e oarecum pe moarte, dar cu un zâmbet comun clovnilor. Martie are adieri de Vivaldi, iar copacii aproape înfloriți îmi aduc aminte de ariile rossiniene. Continuă să citești
Mă bruschează de fiecare dată când ajunge acasă obosit sau supărat de vreun alt lucru minor; și până la urmă, de ce numesc eu locul ăsta „acasă„? Ce-i drept, e o construcție frumoasă cu două etaje, mobilată modern, dar pentru mine aduce mai mult cu un bordel care mai are doar o prostituată – doar o singură damă de companie: eu. Sunt Daria și spun asta deși îmi este greu să-mi recunosc existența; să-mi simt suflul sau să-mi văd viața. Îmi văd doar fața albă în oglindă și mă mir că Continuă să citești
amnezicul de pe strada 14
a clacat în fața tramvaiului
a fost îndesat
în mașina de tocat trupuri.
cuțitul era ascuțit
trecutul i-a fost ciopârțit Continuă să citești
Ştiu… Știu! Orgoliul! Este adânc înrădăcinat în cele mai obscure şi profunde frânturi ale sufletului nostru şi îşi găseşte, cu o neruşinare hâdă, cele mai puternice izvoare în cele mai tăinuite colţuri ale fiinţei mele, ale fiinţei tale, noastre, încât pare iremediabil alipit modului nostru de a fi oameni. Oameni? Continuă să citești
Există milioane de reclame în lume care promovează băutura…în general, alcoolul. Şi există, de asemenea, tot atâtea care vorbesc despre cât de nociv şi periculos este acesta. Dar plăcut.
Alcoolul e plăcut. Multor oameni le sunt reactivate, dacă pot spune aşa, poftele, simţurile şi plăcerile sub influenţa alcoolului. Devin alte persoane, se Continuă să citești
E o vară nevrotică. Copacii sunt senini, iar eu stau pe gazonul din fața casei, uitându-mă la norii verzi. Pierd noțiunea timpului, și începe să plouă, să ningă, să se scurgă ușor toate anotimpurile, și văd în depărtare un punct negru pe cer, și cu cât se apropie, realizez că țările vin din păsările calde. Moartea e natură, mașinile tinere fac școala de oameni, oamenii sunt plini de parcuri, de cafenele, iar ceașca stă călduță în cafea. Cochiliile se ascund în melci, de gheruțele fricii. Plânsetul norilor își descarcă băncuțele din parc pe picăturile de pe asfalt. Stațiile așteaptă în Continuă să citești
Tremura bietul om la colțul străzii Dinu Lipatti, învelit într-o pătură roasă, în carouri. Afară ploua ca într-o zi de toamnă, iar el, ferit sub o copertină verde a unui azil părăsit, căuta prin plasa roșie în care avea ceva resturi.
Slab și nebărbierit. Continuă să citești
mi-au turnat acid în plămâni
până s-au convins
că sunt inalterabili
e anormal să am remușcări
după ce am fost privită
ca un handicap. Continuă să citești
Închide cu putere ochii şi speră din toată inima că zorii zilei vor aluneca înapoi în depărtări ascunse şi misterioase, vor pleca şi vor lua cu ei tot ceea ce aduc, în şoapte fierbinţi şi în atingeri aurii, în valuri de lumină, în strălucirea căreia parcă se întrevede o urmă timidă de speranţă… Speranţă? Câţi dintre noi nu simt acelaşi impuls, firesc până la un punct, de a-şi afunda capul în braţele moi ale unei perne atât de familiare, de a închide înapoi ochii şi de a se Continuă să citești